Fotografie de la Karolina Grabowska/ Pexels

Minciunile adolescenților sunt adesea una dintre caracteristicile vârstei lor conflictuale și pot fi un aspect al vârstei lor. Un adolescent este rezultatul unui proces evolutiv care începe în ziua nașterii sale.

Minciunile pot fi de diferite tipuri și pot fi folosite din diferite motive. Prin urmare, atunci când ne confruntăm cu minciunile adolescenților, trebuie să ținem cont de istoria evolutivă personală și de contextul în care copilul nostru crește.

Motivele pentru care adolescenții aleg să mintă

Copiii noștri mint adesea pentru a scăpa de controlul nostru, pe care îl simt prea strâns și opresiv.

Copiii pot minți de frică. Alteori adolescenții mint pentru că sunt convinși că nu ar fi înțeleși dacă ar spune adevărul.

Și alteori, adolescenții mint într-un mod „generos”, adică pentru a apăra un partener, o cauză sau pentru a preveni un rău mai rău.

Adolescenții pot spune minciuni pentru a câștiga o oarecare libertate într-un sistem familial prea rigid.

În plus, la adolescenți rămân valabile aceleași motivații ca și copiii, adică minciuni pentru a se consola de o realitate obiectivă nefericită, pentru a nu provoca dureri părinților, pentru a fi acceptați sau pentru a primi afecțiune și aprobare.

Cum ar trebui să ne descurcăm cu minciunile adolescenților?

În primul rând, e foarte important să nu îl pedepsești și să nu îl critici atunci când observi că te minte, ci să fii calm și să încerci să te gândești la motivul pentru care alege să ascundă adevărul, evitând să-l judeci.

În al doilea rând, încearcă să fii sincer și onest în ceea ce privește relația cu el. Copiii, adolescenții tind să copieze comportamentul părinților, de aceea, dacă va simți și va realiza că unul dintre părinții săi alege să mintă pentru a ieși din anumite încurcături sau pentru a scăpa de o anumită responsabilitate/sarcină etc., se vor folosi și ei, în viitor, de minciună, tot din aceleași considerente.

Setează-i adolescentului limite sănătoase, reguli, și nu-l determina să creadă că dacă le va încălca, va fi pedepsit și criticat. Ajută-l să respecte limitele, dar, în același timp, atunci când le încalcă, încearcă să îi arăți acceptare și iubire.

Dacă analizăm obiectiv călătoria noastră ca părinți, ne putem da seama care sunt responsabilitățile noastre în a fi favorizat într-un fel minciunile copiilor noștri. Să vorbim despre responsabilitate, nu vină.

Să ne amintim că în relația noastră cu copiii noștri este important să menținem un climat pozitiv de acceptare, dialog și înțelegere.

Ascultarea cu o atitudine fără judecată este foarte importantă pentru a câștiga încrederea copiilor noștri.

Ajutați adolescenții să evalueze avantajele și dezavantajele acțiunilor lor, valori importante precum sinceritatea, onestitatea, corectitudinea și consecințele alegerilor lor, fără a fi autoritar.

Să reflectăm dacă am fost și dacă suntem un model bun de „adevăr”. Dacă suntem părinți mincinoși sau neîncrezători, va fi greu să ne convingem  copiii să fie sinceri.

Să le dăm ocazia să ne explice motivele minciunilor lor, fără a-i amenința cu represalii și să încercăm să abordăm problema împreună.

Evaluăm situația și eventual gravitatea, amintindu-ne și de adolescența noastră. Cum eram noi? Cu ce ocazii am mințit? Cum a evoluat situația? Ce ne-a ajutat să nu mai spunem minciuni?

Când să fii îngrijorat de minciunile adolescenților?

Dacă evaluăm că minciunile copiilor noștri sunt grave sau că se referă la probleme grave, precum comportamentul ilicit, consumul de droguri, consumul de alcool etc. trebuie să luăm măsuri, cerând ajutor și sprijin de la un psiholog. Totuși, să reținem că, în acest caz, minciunile nu sunt problema ci doar un semn de disconfort.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.