Vezi versiune Desktop
Lista cu cele mai frumoase nume pe care părinții români le vor alege pentru copiii lor în 2025, conform ChatGPT
Această rană, care rămâne în partea de jos a abdomenului, va necesita îngrijiri speciale, a căror procedură va fi stabilită de ginecologul sau medicul specialist pentru o cicatrizare corectă.
Citește și „Munca în primele trei luni de sarcină ar trebui să fie ilegală”: Izbucnirea unei mame
Totuși, cezariană poate avea și un impact emoțional asupra unor femei, mai ales asupra celor care se așteptau la o naștere naturală, și este important să acordăm atenție acestei „cicatrici emoționale” și îngrijirilor necesare pentru binele mamei recente.
Lorena González, psiholog și mamă a unui copil născut prin cezariană, explică pentru Ser Padres cum nașterea prin cezariană, în loc de un naștere naturală, poate avea un impact psihologic și oferă o serie de sfaturi practice pentru femeile care se pot simți afectate emoțional de această intervenție.
„Ca mamă a unui copil născut prin cezariană, știu că uneori poate fi foarte greu să trăiești pierderea acelui „naștere frumoasă” pe care toate ni-l imaginăm”, mărturisește González.
Psihologul explică faptul că atunci când un act precum nașterea, care este un proces natural, devine o intervenție chirurgicală, protocoalele spitalicești sunt mai reci decât cele dintr-o naștere vaginală. González adaugă că singurătatea este protagonistă în această intervenție:
„Mamele care nasc vaginal sunt însoțite de un membru al familiei. În schimb, în cazurile de cezariană, se confruntă cu această situație singure, ceea ce provoacă o neliniște deosebită.”
În plus, separarea bebelușului de mamă în aceste intervenții, „care din păcate încă se practică în unele spitale”, așa cum spune psihologul, produce un impact mare atât asupra mamei, cât și asupra bebelușului.
Recunoaște și acceptă-ți emoțiile: Este normal să simți o gamă variată de emoții după o cezariană, de la bucurie la tristețe sau dezamăgire, explică psihologul.
„A te lăsa să simți aceste emoții fără a te judeca este, pentru mine, esențial. În acest sens, trebuie să recunoști pierderea a ceea ce îți imaginasem și să accepți tristețea pe care o poți simți, fără a te încărca cu vinovății.
Vorbirea cu cineva de încredere despre cum te simți poate ajuta.”
Revizuiește-ți limbajul interior: Uneori, fără să ne dăm seama, ne judecăm pentru ceea ce s-a întâmplat și simțim un eșec pentru că nu am avut acea naștere pe care o visam, spune González.
În acest sens, ea subliniază că este important să îți revizuiești gândurile și să fii blândă cu tine însăți: „Nu ești vinovată și nu ești responsabilă pentru nimic din ceea ce s-a întâmplat. Ce ai spune unei prietene aflate în locul tău? Tratează-te cu bunătate.”
Amintește-ți și înțelege realitatea medicală: Aceeași expertă ne amintește că o cezariană este realizată pentru a garanta sănătatea și siguranța atât a mamei, cât și a bebelușului: „Înțelegerea faptului că cezariana a fost cea mai bună opțiune medicală pentru tine și copilul tău poate ajuta la reducerea sentimentului de vinovăție.”
Stabilește legătura cu bebelușul tău: În ciuda recuperării după intervenția chirurgicală, căutarea unor modalități de a stabili și consolida legătura cu bebelușul este importantă:
„Contactul piele pe piele, alăptarea (dacă este posibil și îți dorești acest lucru) și petrecerea timpului cu copilul tău pot îmbunătăți starea de spirit și pot întări legătura emoțională. Amintește-ți ce este cel mai important: Ai dat viață.”
Caută ajutor dacă ai nevoie: Deși venirea pe lume a unui bebeluș este incredibil de emoționantă, viața de zi cu zi poate fi obositoare și dificilă. Dacă experiența unei cezariene neprevăzute adaugă o notă negativă, pot apărea momente dificile:
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Potrivit unui sondaj, unul din...
