De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Nu mai sunt copii și încă nu sunt complet mari. Tinerii trec printr-o perioadă de tulburări psihice și fizice. Creierul lor este un șantier, lobul frontal nu este încă pe deplin dezvoltat. Odată cu alegerea profesiei, despărțirea de părinți și poate prima dragoste, sunt așteptate mari schimbări. Tinerii trebuie să-și găsească propriul drum în multe domenii și să-și caute propria identitate.
Prin urmare, această perioadă tulbure îi poate pune la încercare. Suișurile și coborâșurile emoționale fac parte din pubertate. Dar provocările pot deveni și prea multe, mai ales atunci când tinerii au puțin sprijin sau au probleme familiale. În special în timpul creșterii, tinerii au nevoie de îndrumare și schimburi cu părinții lor, precum și de sprijinul mediului lor social.
Multor tineri nu le place să vorbească despre problemele lor și preferă să le ascundă. Este adesea dificil pentru adulți să înțeleagă ce se întâmplă în capul lor. Cu toate acestea, există semne care indică un posibil stres psihologic:
Sevraj: tinerii se desprind de părinți. Acesta este un proces normal în timpul pubertății. Unii chiar își schimbă cercul de prieteni. Cu toate acestea, un semn de luat în serios este atunci când tinerii se izolează din ce în ce mai mult de lume și se retrag din grupul lor de colegi.
Deteriorarea performanței: Toată lumea se luptă din când în când. Cu toate acestea, dacă performanța academică scade brusc, părinții trebuie să fie conștienți de faptul că acest lucru poate fi un semn de suferință psihologică.
Apatia: Tinerii au nevoie de mult somn și adesea par obosiți sau lipsiți de apatie. Dar dacă practic arată puțină bucurie și nu se mai bucură de hobby-urile lor, s-ar putea să fie mai mult.
Alegerea unui mediu de susținere: Alegerea unui moment și loc potrivit pentru dialog în care fiica/fiul se simte confortabil. Probabil că este mai ușor să vorbești la o plimbare afară decât în camera ta de zi.
Fii autentic: comunică cu sinceritate. Îți poți da seama dacă ți se pare dificilă conversația. Folosește un limbaj cu care te simți confortabil.
Ascultare activă: asigurați-vă că utilizați un limbaj corporal relaxat și deschis. Ia în serios sentimentele fiicei tale și nu le judeca. Consolidează-l cu feedback pozitiv, cum ar fi „Cred că este grozav că îmi spui despre asta”.
Lăsați momente de liniște: lăsați tânărului timp să transforme gândurile în cuvinte. Respectă și faptul că fiica/fiica ta nu vrea să vorbească despre probleme acum.
Ajută la găsirea cuvintelor potrivite: tinerilor le este greu să-și exprime sentimentele. Îi poți ajuta să găsească cuvintele pentru a-și exprima sentimentele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Titi Aur, instructor de conducere defensivă, vine cu...
Furia și izbucnirile...