Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Metoda Kaizen, apărută în anii 1950 pentru mediul de afaceri, s-a extins în multe alte domenii, inclusiv în educarea copiilor și adolescenților. Învățarea lor să facă față și să gestioneze frustrarea este esențială, conform Mariei Martínez Diez, psiholog și CEO al Clínica Kaizen. Frustrarea este comună la toate vârstele și vine din incapacitatea de a realiza ceva dorit.
Martínez subliniază importanța ideii de repetare și de mici realizări. Cheia este să recunoaștem ceea ce putem replica, nu doar rezultatul final. În psihologie și gestionarea emoțiilor, pașii nu sunt la fel de evidenți ca în implementarea îmbunătățirilor în afaceri sau stabilirea unor obiceiuri sănătoase. Trebuie să ne adaptăm la nevoile și punctele forte ale fiecărui copil sau adolescent în parte.
Kaizen, ca și cum am deschide o ușă mică în lumea schimbărilor, este mai mult decât simpla repetiție - este arta de a transforma lucrurile mari și copleșitoare în acțiuni mici și ușor de gestionat. Potrivit Mariei Martínez Diez, este vorba despre „repetarea cu pași mici care depind de tine însuți”, o abordare delicată și graduală de a face modificări pozitive în viața ta.
„Schimbările mici, amabile” sunt cheia, spune psihologul, adăugând că aceste modificări nu ar trebui să genereze stres sau efort excesiv. Ideea este să le facem pe aceste ajustări ușor de menținut în timp, fără a simți povara schimbărilor bruște. Astfel, Kaizen devine un mod de viață, o filozofie care încurajează auto-reflecția și responsabilitatea personală.
Maria Martínez subliniază importanța concentrării pe ceea ce poate fi modificat, în loc să ne lăsăm blocați de dorința de a schimba lucruri din afara controlului nostru. Această abordare poate fi extrem de benefică în învățarea adolescenților să facă față situațiilor dificile și să evite buclele de dezamăgire și neputință.
O componentă esențială a Metodei Kaizen este să învățăm copiii și adolescenții să observe și să își asume responsabilitatea pentru propria lor parte într-o situație, în loc să se identifice complet cu așteptările sau judecățile externe. De exemplu, învățându-i pe adolescenți că gândurile și acțiunile colegilor lor nu definesc direct cine sunt ei, se poate crea o separare sănătoasă între cuvintele pe care le aud și identitatea lor.
Această abilitate de a face separarea poate fi extinsă la diferite situații în care așteptările externe nu sunt îndeplinite, ajutând adolescenții să se concentreze asupra a ceea ce pot controla și să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Maria Martínez subliniază că Metoda Kaizen nu este doar un instrument, ci o formă de a trăi, încurajând auto-examinarea și evitarea găsirii scuzelor sau vinei altora.
În cazul copiilor mici, această abordare poate începe cu activități simple, precum încercarea de a-și pune singuri șosetele. Concentrându-se pe ceea ce pot face și încurajându-i să observe progresul lor, acești micuți învață să gestioneze frustrarea și să dobândească o atitudine pozitivă față de propriile lor capacități.
Înainte de a începe să îndrumăm copiii și adolescenții în abordarea Kaizen pentru gestionarea frustrării, trebuie să recunoaștem că schimbarea începe cu noi, părinții. Este nevoie de o schimbare de mentalitate din partea noastră, deoarece suntem adesea prinși într-un ciclu de comentarii negative și enervări în fața obstacolelor. Prin urmare, pentru a ajuta copiii să experimenteze o schimbare reală și profundă, trebuie să fim deschiși la propria noastră transformare.
Conform indicațiilor directorului Clinicii Kaizen, următorii pași pot fi de folos în ghidarea copiilor în abordarea Kaizen:
Introduceți ideea că nu puteți modifica totul. Copiii trebuie să înțeleagă că nu pot schimba tot ce se întâmplă în jurul lor. În schimb, puterea de a acționa este în mâinile lor. Clarificați diferența dintre ceea ce pot controla (gânduri, acțiuni, simțiri) și ceea ce nu pot (acțiunile și simțirile altora, evenimente externe).
Diferențiază între ceea ce poți face acum și ceea ce nu. Învață copiii să separe ceea ce pot face imediat de ceea ce este în afara controlului lor. Această abilitate necesită practică și o nouă perspectivă asupra situațiilor.
Concentrează-ți atenția asupra acțiunilor posibile acum. După ce s-a realizat separarea, încurajează copiii să se concentreze pe întrebarea: „ce pot face acum ce depinde de mine?” Acest pas ajută la evitarea stagnării frustrării și încurajează mișcarea și acțiunea.
Acționează! Odată ce au claritate cu privire la pașii mici pe care îi pot lua, încurajează-i să acționeze. Maria Martínez subliniază că nimic nu motivează mai mult decât sentimentul de a fi capabil. Copiii ar trebui să se obișnuiască să întrebe: „care este cel mai mic pas pe care îl pot face acum pentru a mă apropia de obiectivul meu?”
În concluzie, Metoda Kaizen devine o modalitate de viață care încurajează auto-reflecția și acțiunea deliberată. Copiii și adolescenții pot beneficia de această abordare, iar părinții pot juca un rol esențial în ghidarea și susținerea lor pe acest drum al schimbării și creșterii personale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
