Urania Cremene atrage atenția asupra faptului că micuții petrec o cantitate alarmantă de timp în fața ecranelor încă de la o vârstă fragedă. Deși acest lucru poate părea inofensiv, programele și conținuturile consumate în timpul acestor ore petrecute în fața gadgeturilor nu sunt adecvate pentru dezvoltarea atenției și a capacității de autoreglare.

„Foarte mulți copii astăzi nu au acest mușchi dezvoltat, al atenției și al răbdării, care înseamnă până la urmă autoreglare, din mai multe motive. Unul, foarte important, este legat de prezența foarte devreme în viața copiilor noștri și pe o durată îndelungată de timp a gadgeturilor. Și, dincolo de faptul că se întâmplă prea devreme și prea mult timp, nici programele pe care ei le urmăresc nu sunt potrivite pentru dezvoltarea atenției și a autoreglării.

Până la 2 ani, și asta, din nou, nu o spun doar eu, creierul uman are cea mai mare dezvoltare, creștere pe parcursul întregii noastre vieți. Ființa umană se naște cu aproximativ 333 de grame de creier și până la finalul anului 2 de viață, 2 ani și un pic, creierul se triplează și ca greutate, și ca mărime, avem aproximativ un kilogram de creier, dar este și perioada celor mai multe achiziții, iar achizițiile acestea nu se fac într-o stare pasivă. Acesta este motivul pentru care în momentul în care o ia de-a bușilea prin casă copilul, desface sertare și bagă obiecte în gură și dau drumul obiectelor pe jos să vadă ce se întâmplă cu ele. Sunt într-o explorare continuă. Asta este nevoia de competență, da, și de autonomie în același timp, care își face simțită prezența. Copilul absoarbe informație continuă.

Dacă în această perioadă de timp, 0-2 ani, eu îi dau copilului tableta în brațe, iar asta nu se întâmplă doar așa, ci ore în fiecare zi, iar astăzi statisticile ne demonstrează că un copil își petrece în fața unui ecran, începând cu 6 luni, de când poate sta în șezut, minimum 1 oră pe zi, ajungând la 4 ore la 2 ani, ne dăm seama cam ce se întâmplă la nivel de atenție cu un astfel de copil. Pentru că, creierul nostru înmagazinează informație, în funcție de informația acumulată anterior. Dacă eu nu am avut șansa, copil, să am experiența corpului meu cu totul, cu toate simțurile și informația îmi vine doar pasiv, prin intermediul unui ecran, ce se întâmplă în creierul copilului este haos. Asta duce mai departe la dificultăți de atenție, la dificultăți de concentrare. Nu mai pot sta jos să primesc informația într-un ritm care nu este la fel de alert, atenție mare, ca cel pe care îl primesc prin intermediul unui ecran. Dacă ne uităm la felul în care arată desenele animate astăzi față de cum erau acum 40 de ani, de exemplu, vom vedea că ritmul este cadrul și secunda, iar asta îi duce pe copii la lipsă de răbdare, la lipsă de tihnă, cum îmi place mie să spun, la lipsă de prezență.

Deci, concluzia aici este că cu cât mai puțin ecran și cu cât mai spațiat, asta înseamnă că contează foarte mult dacă un copil își petrece 2 ore pe ecran în același calup sau 1 oră dimineața și 1 oră seara. Foarte mare diferența! Cu cât mai mult timp pe ecran și cu cât mai repede se întâmplă în viața copilului, cu atât vom avea parte de mai puțină atenție”, a precizat Urania Cremene. 

Citește și Urania Cremene, despre somnul de prânz al copiilor: „Nu e ceva ce poate fi forțat! Ce pedeapsă extraordinară poate fi pentru micuț, blocat într-un pat”

Urania Cremene: „Cu cât petrece mai mult timp conectat la lumea virtuală, cu atât se deconectează de tine”

Cu cât copiii petrec mai mult timp în fața ecranelor și cu cât expunerea are loc mai devreme în viața lor, cu atât mai puțină atenție vor manifesta.

„Un joc video câștigat sau episoade de desene animate unul după altul, îi produc copilului tău satisfacție imediată. O satisfacție primită rapid, fără efort și energie consumată, într-o lume fără legătură cu realitatea. Iar pe termen lung, asta duce la pierderea răbdării, a puterii de concentrare și a lipsei de interes pentru orice altă activitate care presupune efort. 

În plus, cu cât petrece mai mult timp conectat la lumea virtuală, cu atât se deconectează de tine și de lumea reală în care ar trebui, de fapt, să trăiască. De aceea, copiii au nevoie să știe când e prea mult ecran și când ar trebui să se oprească. Iar noi, părinții, le-o putem arăta înainte ca ei să-și piardă reperele”, a conchis Urania Cremene. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.