Vezi versiune Desktop
La ce vârstă ar trebui să începi să bați la ușa dormitorului copilului tău? Răspunsul experților
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, este firesc ca relațiile cu părinții să se schimbe. Uneori, această schimbare presupune o distanțare emoțională sau fizică.
Deși nu înseamnă neapărat că nu mai dorim contactul cu familia, poate semnala o ruptură în dinamica obișnuită a relației părinte-copil.
În unele cazuri, această îndepărtare are rădăcini adânci în experiențe dureroase din copilărie. Procesul este, de obicei, treptat.
Gesturile, conversațiile și apropierea emoțională se răresc sau se schimbă. Pentru părinți, acest lucru poate deveni îngrijorător și greu de înțeles.
Un sondaj publicat în 2023 arată că un număr semnificativ de adulți au conflicte nerezolvate cu părinții lor. Așadar, ce îi determină pe copii să „fugă” de relația cu părinții? Și, mai important, ce pot face părinții pentru a repara legătura?
Reconstruirea unei relații este posibilă, dar presupune identificarea comportamentelor toxice sau dureroase care au dus la ruptură și dorința sinceră de a crea o nouă dinamică relațională, mai sănătoasă și mai empatică.
Așa cum subliniază și jurnaliștii de la Your Tango, identificarea comportamentelor care îi fac pe copii să se simtă răniți sau respinși este un prim pas esențial în prevenirea sau repararea relației.
Iată cinci atitudini frecvente care pot duce, în timp, la înstrăinarea copiilor deveniți adulți:
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Unii părinți, adesea fără intenții rele și uneori chiar fără să-și dea seama, exercită presiune emoțională asupra copiilor.
Folosirea vinovăției pentru a atrage atenția sau apelul la rușine pentru a obține controlul sunt forme de manipulare care pot afecta profund relația.
În fața acestor comportamente repetate, copiii aleg uneori distanțarea ca formă de protecție.
Când un copil adult simte că părintele său îi critică constant alegerile, fie că este vorba despre carieră, stil de viață sau relații, tinde să evite conversațiile pentru a preveni conflictele.
A te simți mereu judecat este epuizant. Chiar dacă un părinte nu este de acord cu anumite decizii, este important să accepte autonomia copilului și să ofere susținere, nu control.
Atitudinea părinților față de partenerul de viață al copilului joacă un rol crucial în menținerea unei relații familiale armonioase.
Criticile, chiar și subtile, pot crea tensiuni care duc la distanțare.
Chiar dacă nu sunt de acord cu alegerea copilului, părinții ar trebui să manifeste respect și deschidere, pentru a nu compromite relația.
O scuză sinceră presupune recunoașterea greșelilor din trecut și disponibilitatea reală de schimbare. Mulți părinți evită acest gest esențial.
Când refuză să-și asume responsabilitatea pentru conflictele din familie, copilul adult se poate simți neînțeles și neimportant.
Psihologul Samantha Rodman Whiten numește acest fenomen „ruptură empatică”, momentul în care copilul înțelege că părintele nu-i validează trăirile.
Deși par bine intenționate, sfaturile necerute pot fi percepute ca o formă de control sau lipsă de încredere.
Pe măsură ce copiii cresc, au nevoie ca părinții să le respecte autonomia și capacitatea de a lua decizii.
Atunci când părintele intervine constant, chiar și cu cele mai bune intenții, copilul poate simți nevoia să se îndepărteze și să nu mai împărtășească detalii despre viața sa.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Analfabetismul funcțional...
