Uită de ortografie! Aceasta este una dintre cele mai puternice modalități prin care copiii învață să scrie mai bine și să dezvolte gândirea critică cu privire la propriile texte
Primul impuls al părinților este să întrebe: „Cum a fost azi?”, „Ți-a plăcut?”, „Ce a zis doamna?”. Însă, potrivit Oanei Moraru, întrebările insistente pot avea un efect contrar:
„Profesorii, învățătorii, cadrele didactice. De unde știu eu pe copilul meu dacă omul ăsta e bun sau nu pentru el sau dacă îi face rău, mai mult rău decât bine?
În general, știi despre copil nu întrebându-l multe. Întrebându-l, întrebându-l, întrebându-l fie îi dai idei, fie blochezi total ce simte”, spune experta în parenting și educație.
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
Oana Moraru recomandă o metodă mai eficientă: folosirea poveștilor.
„Cel mai bine prin povești, inventând povești despre un alt băiețel, o altă fetiță, o barză cu pui care nu știu ce pățește”, susține experta.
Prin intermediul unei narațiuni fictive, copilul se poate regăsi sau poate proiecta propriile trăiri, fără presiunea de a se expune direct.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Un detaliu important, adesea trecut cu vederea: momentul în care îți întâlnești copilul la finalul zilei.
„Cel mai ușor îți dai seama dacă copilului îi este bine la școală și la grădiniță când îl iei, la plecare. Corpul lui, starea lui de bine la plecare este indicatorul, nu la sosire”, a mai spus Oana Moraru.
Atunci când îl vezi cum iese pe poarta școlii sau a grădiniței, cum îi strălucesc ochii, cum își poartă corpul, cât de relaxat sau tensionat este, acelea sunt semnalele reale despre cum îi merge.
La sosire, explică Oana Moraru, lucrurile sunt înșelătoare: stresul anticipării, emoțiile de început, toate pot crea un disconfort temporar care nu înseamnă neapărat că există probleme reale:
„La sosire, sistemul lui nervos anticipează tot urcușul zilei, tot ce se întâmplă cu acomodarea, statul în bancă și așa mai departe. Și poate să fie stresat sau emoționat sau nu vrea să meargă, dar asta nu înseamnă că neapărat acolo se întâmplă un abuz sau că se întâmplă ceva grav la școală sau la grădiniță”.
Mulți părinți intră în panică dacă copilul lor plânge dimineața sau refuză să intre în clasă. Dar Oana Moraru atrage atenția:
„Mulți copii au această teamă”.
Teama de separare este o emoție firească. Nu orice refuz de dimineață semnalează un abuz sau o problemă gravă. Important este să ne uităm cu grijă la starea copilului de după orele de curs, nu doar la momentul despărțirii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Descoperă cum acești ani din...
Descoperă cum acești ani din...