Foto Ilustrativ Pixabay

O tulburare de dispoziție care poate fi ușoară sau gravă în funcție de co-prezența, persistența și intensitatea unor simptome: este depresia din copilărie, care se poate manifesta mai ales la vârsta preșcolară. Este important să înțelegeți simptomele, cum ar fi schimbările de dispoziție, pierderea stimei de sine și încetinirea psiho-motorie și să interveniți pentru a preveni agravarea situației.

Diagnostice la vârsta preșcolară, dar și episoade între 0 și 3 ani

Incidența depresiei în copilărie în primii ani de viață este în jur de 2%: vorbim deci despre un episod depresiv din copilărie.

În ceea ce privește diagnosticul de depresie, aceasta se pune de obicei la vârsta preșcolară, între 2 și 5 ani, dar unele episoade depresive pot fi observate și între 0 și 3 ani, deși este o situație mult mai rară: în absența unui nivel adecvat de îngrijire maternă, nou-născutul poate dezvolta de fapt o formă de depresie definită ca „anaclitică”, în care micuțul, după ce a plâns degeaba, tinde să devină indiferent, izolat, lipsit de afectivitate și lipsit de curiozitate față de lumea înconjurătoare.

Mai mult, din punct de vedere al dezvoltării psihomotorii, poate prezenta întârzieri în mers, control sfincterian și limbaj.

Simptomele depresiei din copilărie

Depresia din copilărie este o tulburare de dispoziție care poate fi ușoară sau gravă în funcție de coprezența, persistența și intensitatea unor simptome :

- Dispoziție scăzută/ fluctuată, gânduri triste, dorință de plâns, izolare și retragere, dificultăți de socializare, pierderea stimei de sine, sentimente de inferioritate și inadecvare, lipsă de interes pentru activitățile zilnice, lipsa de planificare, separarea anxietății.

- La nivel fizic, se observă încetinirea psihomotorie, pierderea energiei, oboseală ușoară, insomnie sau hipersomnie diurnă rezultate din alterarea ritmului somn/veghe.

- Modificările cognitive induse de o stare depresivă duc la dificultăți de concentrare și scăderea performanței școlare și se observă o distorsiune în autoevaluare și în interpretarea evenimentelor externe, care capătă o culoare negativă.

Cele mai grave cazuri: sentimente de vinovăție și inutilitate

În cele mai grave cazuri există sentimente de vinovăție (prin care copilul se simte responsabil pentru evenimente negative externe), de inutilitate și idei de moarte.

Copiii diagnosticați cu tulburare depresivă tind să demonstreze un „ locus de control ” extern, deoarece se simt neputincioși în fața unor evenimente externe pe care nu le pot schimba prin comportamentul lor.

În cazurile în care predomină furia, agresivitatea și pierderea controlului, depresia din copilărie pare să fie legată de tulburările de anxietate , tulburările de conduită și tulburarea de opoziție sfidătoare.

Un alt tip de tulburare depresivă care nu este foarte frecventă la vârsta de dezvoltare este tulburarea maniaco-depresivă (numită și tulburare bipolară) caracterizată printr-o alternanță între perioade de dispoziție depresivă și momente de euforie și iritabilitate, care pot duce la un comportament real agresiv și antisocial. 

Un singur episod depresiv este adesea urmat de mai multe recidive. Depresia este de fapt o tulburare recurentă care se hrănește pe sine, întrucât starea de spirit depresivă și starea de pasivitate declanșează un cerc vicios de care este din ce în ce mai greu să te eliberezi.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.