Vezi versiune Desktop
Tendința părinților de a da vina pe tehnologie pentru orice întârziere, explicată de dr. Ioana Georgescu: „E foarte greu să accepți un diagnostic de genul” / VIDEO
„«E de la tabletă. Dacă nu i-ai da telefonul, ar fi normal!» Este o tendință generalizată de a da vina pe tehnologie pentru orice întârziere sau problemă de comportament. Cât este mit și cât e adevăr în această afirmație? Care e, de fapt, relația între tulburările de dezvoltare și expunerea la ecrane?” a întrebat moderatoarea emisiunii Părinți Prezenți, Loredana Iriciuc.
Pentru a răspunde acestor întrebări, dr. Ioana Georgescu, medic specialist psihiatru pediatru, a explicat cum se intersectează expunerea la ecrane cu dezvoltarea neurologică a copilului și unde se termină mitul și începe realitatea științifică.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
„Într-adevăr, părinții dau adesea vina pe tehnologie pentru că este foarte greu să accepți un diagnostic de genul. Uneori, chiar le indici părinților foarte clar de ce se încadrează copilul în tulburarea de spectru autist și ei nu vor să creadă și spun «nu, nu, copilul meu e bine, nu s-a întâmplat nimic».
Mi s-a întâmplat uneori ca părintele să se reîntoarcă peste un an cu copilul și să spună «da, ați avut dreptate, într-adevăr copilul meu a stagnat, mi se pare mai rău ca înainte». Adică, i-a trebuit un an să accepte că copilul are într-adevăr o problemă de neurodezvoltare”, povestește dr. Ioana Georgescu.
Potrivit medicului, expunerea excesivă la ecrane poate provoca: întârziere în dezvoltarea limbajului, întârziere în abilitățile de comunicare socială, probleme de motricitate fină.
„Unele studii recente au arătat că expunerea frecventă a copilului la ecrane, mai mult de două ore pe zi, până la vârsta de 2 ani, poate să dea întârziere în dezvoltarea limbajului, copilul poate să aibă întârziere în dezvoltarea abilităților de comunicare socială, poate să aibă inclusiv defecte pe motricitatea fină. Toate lucrurile acestea sunt niște simptome din tulburarea din spectru autist”, explică dr. Ioana Georgescu.
„Ecranele, prin mecanisme epigenetice - adică prin selectarea anumitor gene care se vor exprima ulterior în evoluția unui copil - pot să influențeze această dezvoltare. Pentru că ecranele oferă o stimulare foarte intensă, dar pasivă.
Și această stimulare pasivă foarte intensă interferă cu niște gene care sunt responsabile de dezvoltarea neuronală, de dezvoltarea sinapselor, poate inflamație la nivel cerebral, se descarcă anumiți neurotransmițători foarte repede și creierul copilului este extrem de vulnerabil”, subliniază dr. Ioana Georgescu.
„Prin mecanisme epigenetice pot să apară astfel de întârzieri. Copilul are nevoie de o stimulare activă pentru că el primește constant niște microfeedback-uri de la persoanele care se află în fața sa. Observă cum gesticulează părintele sau fratele sau oricine se află în jurul său, observă mimica, reacțiile și această stimulare activă, pe care o poți face și prin joc cu copilul, are un alt impact asupra creierului copilului.
Deci, stimularea pasivă de la ecrane activează niște gene care nu realizează aceste sinapse foarte bine”, adaugă medicul.
SURSA FOTO: freepik.com @user36718402
Un alt aspect important subliniat de specialist: diagnosticul de autism este unul clinic, bazat pe observații comportamentale.
„Aici ar trebui să menționez și faptul că criteriile de autism, după care noi punem diagnosticul, sunt 100% clinice. Adică noi nu trebuie să avem o afectare structurală clară pe care să o vedem pe RMN, cum poate se întâmplă la alte patologii. Nu trebuie să ai nimic clar.
Dacă totul este 100% clinic, pe baza modului în care se comportă copilul, modul în care reacționează, modul în care vorbește, atunci, dacă copilul are o întârziere funcțională cauzată de ecrane, copilul poate să fie încadrat în această tulburare de spectru autist.
Tulburarea de spectru autist clasică, așa cum este ea descrisă, este una genetică. Luăm în calcul faptul că există peste 50 de posibile cauze ale autismului. Și noi de fiecare dată trebuie să ne întrebăm de ce a făcut copilul această tulburare. De foarte multe ori nu avem un răspuns pentru că fiecare dintre noi este un mozaic din genele tuturor strămoșilor noștri și nu ai de unde să știi cum este combinația pe care a moștenit-o copilul. Mulți părinți spun că în familie nu au pe nimeni, dar asta nu înseamnă nimic”, explică dr. Ioana Georgescu.
În unele cazuri, apar mutații genetice de novo, fără ca cineva din familie să fi avut această tulburare.
„Pe de altă parte poate să existe și mutații de novo. Poate nu a fost nimeni din strămoșii tăi care să fi avut această afectare, dar fix când s-a format copilul au existat niște mici anomalii genetice care au dus la această afectare a copilului, la această tulburare de neurodezvoltare”, mai spune medicul.
Deși ecranele nu provoacă autismul genetic, pot induce întârzieri care „imita” simptomele tulburării. Vestea bună este că aceste întârzieri pot fi recuperate prin stimulare activă, joacă, interacțiune directă cu părinții și alți copii.
„Deci, dacă noi nu avem criterii de organicitate și simptomele sunt 100% clinice, cum se manifestă copilul, dacă copilul are o întârziere de limbaj, nu răspunde la nume și are și probleme pe comunicarea socială pentru că a fost lăsat doar la ecran și nu a avut interacțiunea ca să știe cum să se comporte în interacțiunea umană, atunci, da, copilul poate să fie încadrat la tulburarea de spectru autist. Pentru că întrunește criteriile.
De cele mai multe ori, dacă întârzierea funcțională este din cauza tehnologiei, recuperarea copilului va fi mult mai rapidă. Au fost copii care în trei luni nu mai aveau nimic. Pe când, dacă este autismul adevărat, cu afectarea genetică, neurodezvoltarea acestuia se va face mult mai lent”, conchide dr. Ioana Georgescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
