Fiecare părinte sau adult care se ocupă de copii știe cât de important este pentru ei să deseneze; Cu toate acestea, li se cere adesea să deseneze ceva foarte specific și apoi copilul face același lucru cu adultul, observându-l în timp ce acesta desenează linii simple și adesea stilizate de forme, bărbați zâmbitori, mașini, trenuri etc...
Sau din nou, i se desenează o formă, sau i se dă copilului vreo broșură specifică, iar copilul este rugat să-și coloreze interiorul, poate „cu culoarea potrivită”, ajungând adesea la certuri fără sens dacă lucrurile nu stau așa cum ne așteptăm.

Dacă vrem să respectăm nevoia profundă a copilului de a desena, adică să implementăm prima și cea mai primitivă formă de creație, suntem, totuși, foarte departe de ceea ce ar putea fi nevoia lui.

Cu mult înainte de reprezentare, pe foaie apar trăsături care nu se referă la obiecte, ci la ritmuri și mișcări interne care curg încet, devenind din ce în ce mai concentrate într-un limbaj simbolic.

„Scribbling-ul”

„Scribbling” (în sensul comun se referă în mod eronat la ceva aruncat la întâmplare, de puțină importanță) este o abilitate dezvoltată chiar înainte de a învăța să vorbim, intuitivă și plină de semnificații precise care sunt de multe ori necunoscute nouă: așadar, îl întrebăm pe copil ce a desenat, observând dificultatea și mutabilitatea diferitelor lui răspunsuri.

Înțelegerea sensului desenelor ne ajută să înțelegem și să acordăm o mare importanță modului în care copilul își reprezintă lumea internă și externă, departe de conceptualizările noastre, învățând să nu întrerupem sau să ne amestecăm în acest proces delicat.

Pornind de la mâzgălire, copilul începe să-și construiască comunicarea prin limbajul scris; pentru a face acest lucru trebuie sa fi atins un anumit nivel de maturizare a sistemului nervos și coordonarea mișcărilor care duc la gestul grafic.

Intensitatea acestui proces creativ se exprimă în curbe largi, trasee complicate care se termină în lovituri și colțuri ascuțite, care ies adesea din hârtie, alternând ușurința și greutatea liniei, care amintesc traiectoriile planetelor, mișcarea curenților, procesele cosmice care duc la formarea materiei.

„Mingea de vârtejuri” și „crucea primitivă”, curba și linia dreaptă sunt principalele mișcări ale creațiilor care tind să-și găsească treptat punctul central din haos.

În această perioadă putem observa intensitatea și definiția gestului copilului în timp ce închide cercurile și desenează cruci, încercând să plaseze totul într-un nou echilibru grafic care, din nou, amintește ceea ce trăiește în interiorul trupului și sufletului său.

De la 3 ani

Începând de la vârsta de 3 ani, gesturile dominante, care vor fi exprimate în diferite variații, sunt prelungirea crucii la o „stea”, adăugând linii drepte care trec prin centrul acesteia, și „roata” sau cercul, care va încojura deseori crucea într-un cerc închis.
Trebuie remarcat faptul că această trăsătură, care exprimă forma eului, nu ajunge înainte de această vârstă, chiar dacă astăzi copiii se indică adesea cu „eu” cu mult înainte de vârsta de trei ani: asta înseamnă că este o fulgerare, adesea stimulat de mai mulți suprastimuli, dar încă nu un pas evolutiv finalizat.

De la 4 - 5 ani

Începând de la 4 ani observăm o mișcare care merge spre exterior din centru și din interior, ieșind și în afara limitelor circumferinței.

Pătratele și dreptunghiurile apar, pe lângă cerc, derivate din expresii grafice precum „scări” și „porți”, care amintesc de percepția dezvoltării vertebrale și a dentiției.

Abia în jurul vârstei de 5 ani simțim cu adevărat împingerea către descrierea ilustrativă care lasă din ce în ce mai mult această expresie grafică pe margine și apariția triunghiului.

Mâzgălelile evoluează rapid. În curând, cercurile şi liniile se vor combina pentru a forma o schemă a unei figuri umane.

Mâzgăleala ţine de dezvoltarea fizică, psihologică şi motorie, nu de motivaţie pur artistică. Este important să încurajați copilul și să-i insuflați încredere şi entuziasm. Participarea adulţilor este importantă în experienţa mâzgălelilor, dar nu în actul de desenare în sine: nu desenaţi în locul copilului sau cu mâna copilului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.