Vezi versiune Desktop
Cum sunt crescuți copiii români? Psiholog Yolanda Crețescu: Verbele iubirii sunt patru, noi îi creștem doar cu două: a avea și a putea
Există mai multe moduri prin care poți interacționa cu copiii tăi. La o extremă există disciplina autoritară, care exclude orice dorință sau emoție a copilului, care ar trebui să-și asculte doar părinții. Aici copiii nu au loc să exploreze și să acționeze, deoarece totul este despre respectarea comenzilor.
Pe de altă parte, există o disciplină laxă. Cel în care copiilor li se permite să domine, totul este un da, fără să se gândească măcar dacă copiii au maturitatea sau capacitatea de a executa planul respectiv.
Fără îndoială, a fi autoritar sau permisiv modelează și un tip de comportament la copii în prezent și viitor. Aceste răspunsuri pot fi anxietate, teamă, nesiguranță în luarea deciziilor, complezență, printre altele.
Poate că și aceste idei anterioare de disciplină sunt greșite și, din cauza acestei prese proaste, astăzi unele curente preferă să dea proeminență unor „agregate”. De exemplu, disciplina sau educația pozitivă.
Potrivit lui Payne și Siegel (2015), disciplina – departe de pedeapsă – este cea mai mare manifestare de afecțiune și interes pe care o pot avea părinții față de copiii lor. Este vorba despre educarea cu limite, menținerea unei legături emoționale cu copiii, ajutându-i pe drumul lor spre creștere.
Scopul este ca aceștia să își poată dezvolta autonomia și să ia decizii bune. Dar nu pentru a evita pedepsele, ci pentru că înțeleg ce este mai bine pentru ei și pentru relațiile lor.
Unele dintre tipurile de disciplină pe care le puteți lua în considerare pentru a vă educa copilul să se dezvolte într-o persoană integră care ia decizii bune sunt următoarele.
Când copiii sunt supărați și într-o situație de „furie”, ceea ce se întâmplă de fapt este că nu au încă instrumentele pentru a-și putea rezolva conflictul într-un alt mod. În acest sens, ca adult, trebuie să-l ajuți, să fii mediator și interpret al emoțiilor sale.
Prin urmare, departe de a se enerva și de a țipa, îl poți invita într-un colț al camerei sale unde are câteva dintre jucăriile lui preferate sau unde își poate găsi puțin calm.
Poți chiar să-i ții companie și să-l ghidezi până când își găsește armonia cântându-i, spunându-i să respire etc. Pentru ca această tehnică să funcționeze, este important să i-o explici în prealabil, pentru a-l ajuta să-și înțeleagă furia.
Recunoașterea realizărilor este una dintre principalele nevoi emoționale ale copiilor. Prin urmare, felicită-te ori de câte ori reușești să îmbunătățești ceva. Și când nu atinge rezultatul așteptat, îi poți valida efortul și intenția.
De exemplu, un copil care a petrecut câteva zile exersând echilibrul pe bicicletă poate spune: „Ce fericit! Astăzi ai făcut-o după atât de mult efort!”
Dacă te aștepți ca copilul tău să se comporte într-un anumit fel, trebuie să comunici regulile și consecințele încălcării lor.
Cel mai bun lucru este să le construiți împreună și să le explicați pentru ce sunt. Ideea este ca copiii să-i înțeleagă importanța și să evite să creadă că este un capriciu sau o impunere.
De exemplu, poți să fii de acord cu el sau ea și să spui „știi că odată ce termini de aranjat camera ta, poți să ieși și să te joci”.
Dacă vrei ca copilul tău să ia măsuri, trebuie să conduci. De exemplu, în loc să spuneți „nu vă lăsați jucăriile întinse prin preajmă”, este convenabil să spuneți „puneți jucăriile acolo unde le este locul”.
Dacă copilul tău are în față mai multe sarcini pe parcursul zilei, poți vorbi cu el despre ele, astfel încât să le țina cont. Astfel nu va fi o surpriză și îți va fi mai ușor să-ți pregătești și să-ți gestionezi emoțiile.
Ori de câte ori copilul dumneavoastră se simte furios, frustrat sau obosit, puteți întâlni un refuz de a respecta o anumită comandă, cum ar fi atunci când trebuie să-și facă temele. În acest caz, este convenabil să empatizezi cu el și să te gândești la o soluție.
Încearcă să spui: „Știu că ești obosit și ai prefera să te joci decât să-ți faci temele. Mi se întâmplă și mie, uneori mi-aș dori să pot sta acasă în loc să merg la muncă. Dar este important să o faci pentru a-i întâlni pe alții și pentru a te detașa de sarcină cât mai curând posibil .”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Cunoașterea personalității...
Gândirea distorsionată este o tendință comună a minții...
Toată lumea își dorește să fie percepută ca o persoană...
