Vezi versiune Desktop
De ce nu ar trebui să obligăm copiii să împartă cu ceilalți
Un copil care refuză să împartă o jucărie este adesea...
Așa se face că tânărul cuplul se află în fața unui posibil conflict, cu o nouă situație de neînțelegere reciprocă. Acel „nu” pare să-l trădeze pe celălalt, pare să încalce un pact reciproc de împărtășire, înțelegere și unire.
Situațiile pot fi diferite. De exemplu, nașterea unui alt copil poate fi interpretată ca soluția la neînțelegerile dintre cuplu sau ca o încercare de a consolida o relație care aproape s-a încheiat, sau poate oferi o relație nou stabilită - după închiderea uneia anterioare din care poate s-a născut copil - posibilitatea de a crea un nou nucleu familial care să facă cuplul coeziv și stabil, sau din nou, după ce a depășit faza inițială, copilul a crescut și a devenit independent și, prin urmare, nu vrei să „o ia de la capăt” acum că echilibrul a fost atins.
De fapt, nașterea unui copil determină cuplul să se confrunte cu o nouă dinamică: nu mai sunt doi, ci trei și de aceea spațiul pe care îl are fiecare în noua familie se schimbă.
De foarte multe ori ea este cea care întreabă. Motivele pot fi diferite: își aude prietenii discutând despre posibilitatea unui alt copil sau cineva a avut deja o a doua sarcină între timp. Ea ascultă cu nostalgie reclamele cu scutece și alimente pentru copii la televizor și își amintește de vremurile când copilul ei era atât de mic. Alteori, este pur și simplu ideea de a dori să-i oferi un tovarăș de joacă singurului tău copil. Dar nu numai.
Pentru femeie, a dori din nou maternitatea înseamnă satisfacerea nevoii de îngrijire, adică de a avea grijă de o altă ființă care depășește cu mult dorința de sarcină și se manifestă în natura ei pur psihologică.
Se mai poate întâmpla ca această dorință să apară odată cu vârsta adultă, în perioada premergătoare menopauzei și posibilitatea ca un alt copil să „exorcizează” și să îndepărteze acest eveniment. Cu alte cuvinte, femeia nu este de acord să renunțe la fertilitate.
Asumarea unei responsabilități suplimentare devine o povară considerabilă în fața atâtor probleme care apar zilnic. Ideea de a retrăi chiar și situații de stres deosebit l-a determinat să renunțe la posibilitatea extinderii familiei.
La bărbați, paternitatea este preponderent o nevoie mentală, mai rațională. Identificarea sa în rolul de părinte amintește adesea de experiența sa cu figurile parentale, dar în rest nu simte o nevoie fiziologică care să se manifeste ca un fel de „suferință”.
Uneori chiar este speriat de această eventualitate, deoarece i se impune ca o alegere și nimănui nu-i place să fie forțat: în fața unei astfel de atitudini ar putea înțelege un alt mesaj „nu vrei un copil de la mine, ci pur și simplu vrei un copil”.
Un alt copil trebuie să se nască ca o dorință reciprocă de a da roade noi dragostei care îi leagă pe cei doi parteneri ai cuplului.
A te impune nu rezolvă situația, dar a vorbi despre ea în mod explicit și fără rezerve, literalmente „cu inima în mână”, permite fiecăruia să înțeleagă care este punctul de vedere al celuilalt.
Obiectiv, bărbatul este capabil să evalueze eventualitatea având în vedere și angajamentul economic pe care l-ar presupune nașterea altui copil.
A fi părinte nu este o condiție impusă social, nu este o remarcă asupra capacității generative, asupra virilității sau feminității cuiva.
A fi părinte are una și singura esență: de a dărui, de a se dedica celor care au nevoie de îndrumare constantă, de îngrijit, de creștere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Un copil care refuză să împartă o jucărie este adesea...
Elevi și studenți s-au reunit...
O nouă performanță obținută de...
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și...
