Fricile copiilor - care sunt normale și cum îi putem ajuta să le gestioneze mai ușor. Sfaturile experților: „Uneori, temerile pot deveni problematice”

Copiii pot experimenta frica la orice vârstă și, adesea, aceste frici sunt o parte normală a dezvoltării lor. Unele temeri pot fi ușoare sau de scurtă durată, în timp ce altele pot interfera cu activitățile zilnice ale copilului.

„Există multe frici tipice din copilărie care îi pot face pe copii să se simtă anxioși”, spune dr. Jasmine Ghannadpour, psiholog la Children's Health. „Unele frici sunt naturale și previzibile, dar uneori frica poate deveni mai profundă și mai problematică”.

Ca părinte, este firesc să vrei să-ți mângâi copilul și să-l protejezi atunci când îi este frică. Dar dacă vei înțelege cum și când să intervii te va ajuta să-ți echilibrezi instinctele împotriva întăririi anxietății copilului tău. Dr. Ghannadpour arată îngrijorările comune în funcție de diferitele stadii de dezvoltare și despre modul în care părinții își pot ajuta copiii să depășească aceste frici.

Citește și Cei 7 ani de acasă! Cum învățați copilul bunele maniere și ce să spuneți dacă nu le folosește: „Nu trebuie să-l faceți de rușine!”

Fricile sunt diferite în funcție de vârsta copilului tău

Frica îi poate face pe copii să fie precauți. De asemenea, îi poate ghida să ceară ajutor atunci când sunt nesiguri sau se tem de o situație. „Frica este normală și adaptativă. Unele temeri pot ajuta copiii să-i motiveze să facă mai bine, dar fricile iraționale pot fi îngrijorătoare”, spune dr. Ghannadpour.

Pe măsură ce copiii cresc, fricile lor se schimbă. 

Fricile la bebeluși

La cele mai fragede vârste, bebelușii recunosc sunetele și fețele părinților și fraților lor. Legătura devine puternică și, la vârsta de aproximativ 6 până la 8 luni, sugarii pot începe să dea semne de anxietate de separare. Părinții pot ajuta copilul să depășească această frică prin expunerea lor într-un mediu nou în mod treptat, cum ar fi grădinița.

„Este normal ca un bebeluș să plângă sau să fie supărat atunci când este separat inițial de părinți. Părintele îl poate ajuta prin acomodarea treptată a bebelușului la noul mediu”, spune dr. Ghannadpour. „Timp de câteva zile, vizitați grădinița cu copilul dumneavoastră, dar nu-l părăsiți. Apoi, într-o altă zi, petreceți puțin mai mult timp la grădiniță. Repetați procesul până când bebelușul se simte încrezător și în siguranță să rămână singur la grădiniță”.

Alte frici comune la bebeluși sunt: zgomotele puternice și oamenii străini.

Fricile la copiii mici și de vârstă școlară primară

Dacă copilului tău îi este frică de întuneric, de oliță sau de monștrii de sub pat, să știi că este o temere normală. „Copiii mici încep să înțeleagă că se pot întâmpla lucruri rele, dar nu și-au dezvoltat capacitatea de a-și provoca temerile cu gânduri mai raționale”, explică dr. Ghannadpour. „Pe măsură ce cresc, își dezvoltă capacitatea de a gestiona aceste griji cu gânduri mai raționale, de exemplu: `am folosit toaleta de multe ori, la fel și alți oameni, și nu cunosc pe nimeni care să fi fost rănit vreodată`”.

Pe măsură ce copiii continuă să crească, fricile lor se schimbă și este mai frecvent ca ei să aibă frici din lumea reală. Frica de a fi mușcat de un câine este reală, iar frica de șerpi poate ține chiar și pasionații de aer liber în casă. Cele mai multe dintre temerile cu care se confruntă copiii din această grupă de vârstă sunt temerile legate de un membru al familiei.

Alte frici comune pentru copiii mici și cei de vârstă școlară primară sunt: zgomotele puternice de la furtuni, să stea singur acasă, să nu fie răpit, să meargă la medic sau dentist, frica de întuneric și zgomotele noaptea.

Fricile la adolescenți

La această vârstă, un adolescent probabil nu se teme de întuneric. Temerile lor vor părea mai reale. Acest lucru se datorează faptului că adolescenții sunt conștienți de lumea din jurul lor. Dacă vine o furtună, ei înțeleg realitățile care pot veni cu un uragan, o tornadă sau un fulger. Adolescentul se poate întreba și se poate teme de moarte dacă a murit un animal de companie sau are o rudă bolnavă.

Alte frici comune pentru adolescenți sunt:  să sufere un accident, un eșec la școală, temere de moarte, temeri sociale cum ar fi rușinea la școală sau vorbitul în public.

Vezi și De ce ar trebui să-i învățați pe copii să spună „NU”. Una dintre cele mai importante lecții pe care o puteți da micuților voștri

Diferența dintre un temperament fricos și o tulburare de anxietate

Multe temeri sunt normale, iar instinctul „luptă sau fugi” ne ajută să ne protejăm împotriva pericolelor. Dar aceste sentimente sunt diferite de cele asociate cu o tulburare de anxietate generalizată (TAG). GAD este cea mai frecventă tulburare de anxietate, iar un copil cu anxietate generalizată poate prezenta următoarele semne:

- temeri care interferează cu viața copilului sau a părintelui;

- îngrijorare excesivă care interferează cu concentrarea, activitățile sociale și capacitatea de relaxare;

- griji pentru problemele adulților, cum ar fi banii;

- frica de a părăsi pe cineva de care se simt aproape;

- frica de a ieși afară din cauza păianjenilor și șerpilor sau

- frica de vreme rea.

În cazuri extreme, anxietatea poate fi atât de copleșitoare încât un copil ar putea simți suicidalitate pasivă – nu au un plan de sinucidere activ, dar cred că „ar fi mai ușor dacă nu ar fi prin preajmă”.

Citește și Ce cuvinte să folosești atunci când copilul nu te ascultă: Cel mai bune vorbe pe care părinții le pot folosi în loc de „să-ți fie rușine” sau „taci din gură”

Sfaturi pentru a-ți ajuta copilul să-și depășească fricile

Îți poți ajuta copilul să-și depășească fricile oferindu-le iubire necondiționată, modelând comportamente sănătoase de adaptare și făcând pași mici pentru a crește expunerea. Dr. Ghannadpour recomandă următoarele sfaturi pentru a ajuta la diminuarea fricilor.

Normalizează și validează. Toată lumea se confruntă cu temeri și nu vrem să scăpăm complet de frică pentru că are un scop. Este important să validezi și să oferi reasigurări și apoi să sugerezi o soluție. Nu-l rușina pe copil pentru fricile lui.

Nu lupta cu temerile copilului tău pentru el. Modelează comportamentul. Respirați adânc și oferiți copilului o distragere temporară a atenției pentru a trece peste acel moment.

Înțelege propriile temeri personale. Părinții ar trebui să-și observe și să abordeze propria anxietate, deoarece copiii observă stresul și anxietatea părinților. 

Fii atent la influențele exterioare. Copiii care tind să se îngrijoreze pot urmări știrile la televizor. Aveți grijă ca atunci când există știri deosebit de supărătoare să luați o pauză de la TV.

Creșteți expunerea. Unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru anxietate este expunerea la frică. Frica ne face să dorim să evităm acele situații. Dacă de exemplu copilului tău îi este frică să meargă la o petrecere aniversară pentru că nu cunoaște pe nimeni acolo, atunci începe prin a invita la joacă unul sau doi copii care vor participa la festivitate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.