Vezi versiune Desktop
Italian Brainrot | Mai pot copiii urmări o poveste sau înțelege un fir epic dacă sunt hrăniți doar cu astfel de secvențe? Psihologul Ana-Maria Zamfir explică ce se întâmplă în creierul celor mici
Copiii noștri cresc astăzi în fața unor ecrane care nu mai spun povești, ci aruncă în fața lor avalanșe de conținut fragmentat, absurd, rapid și amuzant. Iar întrebarea moderatoarei Loredana Iriciuc, în cadrul emisiunii Părinți Prezenți, vine ca un semnal de alarmă:
Mai pot copiii gândi în fraze, urmări o poveste sau înțelege un fir epic, dacă sunt hrăniți doar cu astfel de secvențe haotice și repetitive?
SURSA FOTO: freepik.com @ViceVersa
„Studiile arată că apar niște dificultăți pe partea asta de voință, de motivație”, a explicat Ana-Maria Zamfir, psiholog și psihoterapeut, la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Când creierul unui copil primește în mod repetat „ceva rapid, ușor, fără efort”, el se antrenează să NU mai facă efort. Să nu mai caute adâncimea, firul logic, suspansul, întrebarea „ce urmează?”. Povestea, chiar și una cu dragoni, magie sau prințese, nu mai concurează în fața unui clip absurd care combină un calorifer cu o cămilă.
„În momentul în care primesc chestia asta rapidă și ușoară și fără efort, se învață să nu mai depună efort și mai greu pot să găsească motivație pentru muncă, să ai răbdare să asculți o poveste, să poți să mergi pe ritmul ăsta în care citești o poveste și descoperi treptat ce se întâmplă acolo, care este acțiunea.
Povestea, deși are factorul ăsta de fantasmă și de imaginație, e greu să concureze cu un calorifer amestecat cu o cămilă. Adică, te surprinde cam greu treaba asta încât să te capteze și atunci apar dificultăți. Dar, sunt încă destul de mulți copii care sunt pro citit și încă fac activitatea asta. Nu aș vrea să generalizez”, mai spune psihologul Ana-Maria Zamfir.
„Când mă gândeam cum să vorbim noi despre Brainrot am încercat să îmi imaginez cam care ar putea fi următorul pas de la telefoane”, povestește Ana-Maria Zamfir.
Tehnologia evoluează fulgerător, aplicațiile considerate „cool” azi sunt depășite în 6-12 luni. Și atunci? Ce face mintea unui copil când nimic nu mai e de ajuns, când totul trebuie să fie și mai rapid, și mai amuzant, și mai haotic?
„Tehnologia, nu că avansează, este ceva fantastic. Specialiștii spun că o aplicație de genul acesta, pentru care nu s-a depus prea multă muncă, deja în 6-12 luni este depășită. Adică ar trebui să te uiți la altceva care în următoarele luni ar putea să facă mult mai multe.
Și atunci ce-i rămâne omului de făcut? Decât să se uite la chestii care sunt amuzante și să stea și să se simtă bine”, mai spune Ana-Maria Zamfir.
Iar aici apare capcana.
„Aici este o capcană mare pentru că starea asta de bine și de fericire, culmea, vine în contrast cu ceva. Ar trebui să vină mână în mână cu ceva efort ca să poți să o simți. Ori, în momentul în care stai toată ziua într-o stare din aia de zombie, de lipsă de conștientizare, lasă că face AI-ul pentru tine: nu mai trebuie să muncești, să memorezi, să înveți, să te străduiești”, explică experta.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Un alt pericol este ideea că oricum nu ai cum să concurezi cu AI-ul. Așa că de ce să mai înveți? De ce să mai memorezi? De ce să mai muncești?
„Oricum nu ai cum să concurezi cu AI-ul, are stocat acolo mult mai mult decât poate un om deștept să aibă vreodată. Așa mi se pare mie, că acestea sunt promovările care se fac acum din punct de vedere social. Lasă, tu simte-te bine, relaxează-te că nu se întâmplă nimic”, spune Ana-Maria Zamfir.
Și totuși, exact aceleași voci care spun nu te agita, vin apoi cu mesajul contradictoriu: fii cel mai bun, compară-te cu ceilalți, inovează, adu ceva nou. Asta creează o buclă de stres permanent, în care copilul (și adultul, deopotrivă) simte că nu e niciodată suficient.
„Pe de altă parte apare contradicția aia: da, da, tu simte-te bine și fii tu și vine treaba asta: trebuie să aduci și ceva social. Ia, pune mâna și muncești și compară-te cu... Tu ce ai putea să aduci nou?
Și, atunci, ești într-un conflict din ăsta care se întreține ca o buclă. O stare permanentă de stres că tu nu prea poți să îți atingi o utilitate extraordinară. Cam asta văd în jur. O dorință mare de perfecționism, amestecat cu critică”, adaugă experta.
„Am observat chestia asta la mine, după o perioadă agitată, caut să mă relaxez cu ceva foarte static. Și, apropo de ce ai întrebat cu povestea, eu nu prea mai am răbdare să mă uit la un film.
Atunci, dacă mie mi se întâmplă asta, un copil care este crescut și educat și creierul lui s-a adaptat la ce este azi în lume, ce pretenții să mai am eu de la el?” conchide Ana-Maria Zamfir.
Părinții simt aceleași simptome ca și copiii, doar că ei le pot numi, le pot conștientiza. Copiii însă doar le trăiesc, se irită, se plictisesc, devin apatici sau, din contră, hiperactivi și incapabili să stea liniștiți câteva minute.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
