Vezi versiune Desktop
Șapte lucruri pe care le fac bunicii care au o relație apropiată și puternică cu nepoții lor
„Un alt principiu din cartea «Organizatorii de vieți» face referire și la Dumnezeu. Cum definiți dumneavoastră rolul credinței în procesul de parenting?” a întrebat moderatoarea Loredana Iriciuc.
A urmat un răspuns care nu se poate rezuma într-o propoziție. Pentru că a fost, de fapt, o confesiune de mamă care a crescut șase copii și i-a lăsat să zboare departe, cu încredere în ceva mai mare decât controlul, decât frica, decât planurile și listele.
SURSA FOTO: freepik.com @user28856488
„Dumnezeu păzește copiii și păzește mamele și mai bine cum ți-i păzește Dumnezeu nu ți-i păzește nimeni.
Este o înțelegere a lucrurilor la care am ajuns experimentând cu copiii mei care la 18 ani au plecat toți de acasă la studii în afara țării, departe”, povestește Lavinia Stan.
Rând pe rând, fiecare copil al Laviniei Stan a ales drumul propriu. Nu unul scurt, nu unul confortabil pentru o mamă. Ci drumuri lungi, la capătul cărora controlul parental nu mai avea niciun rost.
„Fiica mea, prima, a plecat în Paris la 18 ani, acum 12 ani când puțină lume pleca din țară. După care fiul meu a plecat în Philadelphia, SUA, al treilea copil a plecat în Doha.
Eu am vizitat-o în Doha abia când a terminat facultatea, în anul IV. În Philadelphia la fiul meu nu am ajuns niciodată.
Al patrulea copil a plecat la Bruxelles, nici acolo nu am ajuns”, povestește experta.
Lavinia Stan a rostit toate aceste locuri cu o liniște în glas care trăda, de fapt, sute de momente de neliniște. Când nu poți fi lângă copilul tău, ce-ți mai rămâne?
„Ce spune asta?” întreabă ea retoric. Și răspunde fără urmă de ezitare:
„Copiii vor experimenta momente în care vor fi departe de tine, vor fi momente de cumpănă, vor fi momente de tensiune, se vor îmbolnăvi, vor pierde avioane, vor pierde lucruri, vor fi momente în care nu poți să fii lângă ei, dar poți să te rogi pentru ei și Dumnezeu are grijă de ei”.
Cuvintele ei nu vin din teorie. Ci din sute de zile și nopți în care s-a rugat.
„Dacă tu, mamă, te rogi pentru copiii tăi, se deschide un portal de energie bună care rezolvă problema copilului. Poate nu în primele cinci minute, dar se va rezolva ceva.
Am experimentat asta de atât de multe ori... nu sunt vorbe goale”, mai spune Lavinia Stan.
SURSA FOTO: freepik.com @reewungjunerr
Aceasta nu este o pledoarie pentru religie formală, ci o mărturisire despre limitele unei mame și despre ce se poate face când simte că nu mai poate face nimic.
„Am avut copiii la 14.000 km distanță de mine. Am avut copiii pe partea cealaltă a planetei, la 19 ani, la 20 de ani. Ce putere aveam eu de aici? Ce putere aveam eu de aici?
Fiul meu a studiat în Japonia, la Akita, pe partea cealaltă a planetei. Mă uitam și nu îmi venea să cred unde suntem noi și unde e el.
Maria, fică-mea, a plecat la Singapore, pe partea cealaltă a planetei. Ce putere aveam eu când îmi spunea «mamă, mi s-a întâmplat asta»? Nicio putere!” explică Lavinia Stan.
Dar a avut rugăciunea.
„Dar puteam să mă rog! S-au întors sănătoși, le-a fost bine, și-au încheiat studiile cu bine și au mers mai departe în viețile lor”, mai spune experta.
În parentingul din ziua de azi se vorbește mult despre control, reguli, echilibru între autoritate și blândețe, limite și rutine. Mai puțin despre ce faci când toate acestea devin inutile.
„Nu suntem de capul nostru pe această planetă, n-am venit întâmplător în lume și, atunci, cerem ajutor. Atunci când puterile noastre de om sunt limitate, poate Dumnezeu.
Cerem ajutor, asta-i rugăciunea”, conchide Lavinia Stan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
