„Legea” efortului maxim: De ce copiilor le place să care lucruri grele sau mai mari decât ei? / FOTO: freepik.com @maria.symchych

Acest comportament, cunoscut sub numele de „efort maxim”, este mai frecvent decât ai crede și are un rol semnificativ în dezvoltarea psihomotorie a copiilor. În special, metodologia Montessori ne arată că aceasta este o etapă naturală a creșterii lor.

Citește și „Jocul tăcerii”. O tehnică Montessori pentru a-i învăța pe copii răbdarea, concentrarea și autocontrolul. Rezultate imediate!

Legea efortului maxim: Cum copiii dezvoltă abilități prin explorare și curaj

În primii ani de viață, copiii parcurg o perioadă plină de descoperiri, învățând și dezvoltându-și abilitățile motorii într-un mod unic prin joacă și explorare. După ce au stăpânit arta mersului și au câștigat control asupra picioarelor lor mici, acești mici aventurieri simt deseori nevoia de a ridica și transporta obiecte grele sau mai mari decât ei. Această nevoie este numită „legea efortului maxim” și are o semnificație importantă în dezvoltarea lor.

Maria Montessori, fondatoarea metodologiei Montessori, a observat acest comportament și l-a denumit astfel. Ea a recunoscut că această etapă din copilărie are un scop esențial: ajută copiii să-și testeze limitele, să-și dezvolte echilibrul și să-și construiască încrederea în propriile abilități.

Vezi și Trucul Montessori pentru ca micuții să învețe să pună corect pantofii în picioare. Această metodă NU dă greș niciodată! / VIDEO

„Legea efortului maxim” ajută la dezvoltarea timpurie a conceptului de sine și a stimei de sine

Isis Lugo, profesor de educație specială și ghid Montessori, a explicat că permiterea copiilor să exploreze în mod liber „legea efortului maxim” nu numai că contribuie la dezvoltarea abilităților motorii, ci și la dezvoltarea timpurie a conceptului de sine și a stimei de sine. Copiii care se provoacă singuri și își testează limitele devin conștienți de capacitățile lor și au o încredere mai mare în ele însele.

Expertul spune că este esențial să conștientizăm importanța de a nu interveni brusc și să ne abținem de la acel impuls de a sări în ajutor – cu excepția cazului în care aceștia ne cer ajutorul explicit.

O parte fundamentală a asigurării libertății de mișcare pentru copii este pregătirea mediului în așa fel încât să poată explora să-și dezvolta abilitățile motorii. Asta nu înseamnă că trebuie să transformăm casa într-un loc fără obstacole; dimpotrivă, mediul obișnuit al unei locuințe, cu mobilier și denivelări, este un mediu învățător și îmbogățitor pentru copii. Tot ce trebuie să facem este să avem grijă să eliminăm pericolele evidente, precum accesul la foc, ferestre sau uși neprotejate, colțurile ascuțite și mobilierul din sticlă la îndemâna copiilor. Astfel, le oferim posibilitatea de a explora liber, fără riscul unor accidente nedorite.

Intervenția constantă și corectarea permanentă a copiilor poate crea o dependență de adulți care limitează dezvoltarea lor optimă, mai atrage atenția Isis Lugo. Deși pentru noi, adulții, poate părea logic să căutăm modalități mai simple de a face lucrurile pentru copii, etapa „legea efortului maxim” reprezintă un pas esențial în dezvoltarea lor motorie. Prin urmare, în loc să îi corectăm tot timpul, trebuie să îi motivăm să-și descopere propriile limite și să lucreze la depășirea lor.

Citește și 7 afirmații Montessori pe care o să vrei să le folosești cu copilul tău! Aceste cuvinte sunt magice

Cum să îi susținem pe copii în etapa efortului maxim

Atunci când copiii noștri intră în etapa cunoscută drept „efort maxim”, este esențial să știm cum să îi susținem în mod corespunzător. Am menționat deja că nu ar trebui să intervenim sau să întrerupem această perioadă, ci să le permitem să exploreze lumea în jurul lor, cu o atenție constantă pentru a preveni accidentele.

Cu toate acestea, putem contribui la stimularea și valorificarea motivației lor de a depune eforturi maxime. Deși adesea ne gândim la ridicarea obiectelor grele, legea efortului maxim poate fi aplicată și prin împingerea și mișcarea obiectelor mai mari decât ei.

Iată câteva exemple de activități și exerciții prin care putem sprijini dezvoltarea lor în această etapă:

Cumpărături la piață: Îi putem implica pentru a ajuta la punerea și transportarea unor achiziții, evitând obiectele fragile.

Depozitare: După cumpărături, le putem cere să ne ajute să depozităm alimente sau produse în cămară, cum ar fi cutii de cereale sau conserve.

Gospodărie: Pot ajuta la depozitarea oalelor și tigăilor după ce au fost spălate.

Spălătorie: Îi putem implica să pună hainele în mașina de spălat sau să le scoată.

Îngrijirea plantelor: Le putem da sarcina de a uda plantele cu o doză potrivită de apă.

Ordine în cameră: Îi putem încuraja să strângă jucăriile și să le transporte într-o geantă sau cutie.

Apă în mână: Le putem oferi o sticlă de apă de dimensiune normală pentru a o purta când merg la plimbare sau în excursii.

Jocuri active: Jucați-vă cu o minge mare pentru a-și dezvolta abilitățile motorii.

Jocuri în nisip: Umpleți o găleată cu nisip și îi puteți cere să o mute dintr-un loc în altul.

Taburet pentru independență: Un taburet pe care îl pot folosi pentru a se ajuta singuri în diferite activități din casă, cum ar fi pregătirea mesei sau accesarea unor obiecte din dulap.

Așadar, în loc să intervenim mereu, putem încuraja copiii să participe în mod activ la sarcini cotidiene, oferindu-le oportunități de a-și dezvolta abilitățile și încrederea în propriile forțe. Aceasta este calea de a-i susține în mod eficient în această etapă importantă a dezvoltării lor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.