Vezi versiune Desktop
Metode educaționale greșite: Bulina neagră, scaunul rușinii și mersul la colț - Cum afectează aceste practici dezvoltarea copiilor
Deși aceste practici au fost folosite de-a lungul timpului pentru a disciplina copiii, cercetările moderne în psihologie și pedagogie indică faptul că ele pot avea efecte negative asupra dezvoltării emoționale și psihologice a celor mici.
În acest articol, vom analiza de ce aceste metode sunt considerate greșite și cum pot influența relația copilului cu învățarea și stima de sine.
Bulina neagră este o practică frecvent utilizată în grădinițe și școli primare pentru a semnala comportamentele nedorite ale copiilor.
Sistemul funcționează astfel: fiecare copil are o „fișă de comportament” pe care sunt aplicate buline verzi pentru comportamente pozitive și buline negre pentru comportamente negative.
Etichetarea negativă: Copiii pot ajunge să fie percepuți de colegii lor prin prisma etichetelor primite. Cei cu multe buline negre pot fi marginalizați sau excluși din grup, ceea ce le poate afecta relațiile sociale și încrederea în sine.
Reducerea motivației intrinseci: Când un copil se concentrează exclusiv pe evitarea unei pedepse (bulina neagră), el nu mai dezvoltă o motivație intrinsecă pentru a se comporta adecvat. În schimb, se va teme de consecințe și va face eforturi doar pentru a evita sancțiunea, nu pentru că înțelege importanța comportamentului pozitiv.
Impactul pe termen lung: Etichetarea frecventă poate crea un ciclu de autoîmplinire a profeției, în care copilul se vede pe sine ca fiind „rău” și își va adapta comportamentul pentru a se potrivi acestei imagini.
Scaunul rușinii este un loc special în clasă unde copiii care au greșit sunt puși să stea departe de colegi, de obicei pentru o perioadă de timp bine stabilită. Această practică este destinată să le dea copiilor timp să „reflecteze” asupra comportamentului lor.
Probleme și efecte negative:
Sentimentul de umilire: Scaunul rușinii îi face pe copii să se simtă stigmatizați și izolați, ceea ce poate duce la sentimente de rușine și umilință. În loc să încurajeze reflecția, această metodă amplifică anxietatea și frica de a greși.
Învățare prin frică: Educația prin frică nu este eficientă pe termen lung. Copiii nu învață să corecteze comportamentul dintr-o dorință autentică de a face bine, ci pentru a evita pedeapsa și umilirea publică.
Efecte asupra stimei de sine: Repetarea acestei experiențe poate submina stima de sine a copiilor, făcându-i să se considere „problematici” sau „inadecvați”.
Mersul la colț este o metodă tradițională în care copilul care greșește este trimis să stea singur, cu fața la perete, pentru a reflecta asupra greșelii sale. Aceasta este o formă de izolare fizică și emoțională, menită să corecteze comportamentul.
Foto: Freepik @proostoleh
Izolarea și frica: Copiii trimiși la colț se simt izolați și abandonați, ceea ce poate amplifica sentimentele de anxietate și nesiguranță. În loc să reflecteze asupra comportamentului lor, ei se concentrează mai degrabă pe disconfortul emoțional resimțit.
Învățare pasivă: Această metodă nu oferă o învățare activă sau o înțelegere a greșelii. Copiii nu sunt învățați cum să își corecteze comportamentul, ci doar că trebuie să evite consecințele neplăcute.
Relația negativă cu autoritatea: Practici de acest tip pot genera resentimente față de persoanele autoritare (profesori, părinți), ducând la o relație tensionată și la o scădere a încrederii în aceste figuri.
Disciplina pozitivă: În loc de a pedepsi, această abordare încurajează comportamentele pozitive prin recompense non-materiale (laude, încurajări) și prin oferirea de responsabilități suplimentare.
Dialogul și negocierea: Vorbirea deschisă cu copilul despre comportamentul său și înțelegerea cauzelor care au dus la acesta. Copiii pot fi învățați să identifice emoțiile pe care le simt și să găsească modalități mai bune de a le gestiona.
Redirecționarea comportamentului: În loc de a pedepsi un comportament nedorit, profesorii și părinții pot redirecționa copilul către o activitate pozitivă sau o alternativă mai constructivă. De exemplu, un copil care vorbește prea mult în clasă ar putea fi implicat într-o discuție organizată sau i se poate oferi ocazia de a pune întrebări relevante.
Educația emoțională: Ajutând copiii să-și dezvolte inteligența emoțională și abilitățile de reglare emoțională, le putem oferi instrumentele necesare pentru a face față conflictelor și emoțiilor puternice fără a recurge la comportamente negative.
Metodele educaționale punitive precum bulina neagră, scaunul rușinii și mersul la colț nu doar că nu corectează comportamentele pe termen lung, ci pot lăsa traume emoționale profunde și pot afecta relația copiilor cu învățarea și cu autoritatea.
Înlocuirea acestor practici cu metode bazate pe încurajare, empatie și educație emoțională poate contribui la dezvoltarea unor copii mai încrezători, responsabili și echilibrați emoțional.
Schimbarea abordării educaționale este esențială pentru a cultiva un mediu de învățare pozitiv și constructiv, în care fiecare copil se simte valorizat și respectat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Sistemul educațional din...
