Părinții sfâșiați de durere ai celor trei copii români care s-au stins în Spania, aduși la spital să-și vadă îngerașii pentru ultima oară: „Volar alto... Rebeca, Saul și Emanuel” / VIDEO
De fiecare dată când apar rezultatele testului PISA, România intră într-o avalanșă de critici. Profesorii sunt acuzați că nu-și fac treaba, școala este văzută ca „slabă”, iar imaginea educației românești devine una stigmatizată.
Profesorul Cătălin Osiceanu, de la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod” din București, atrage atenția într-o postare pe Facebook asupra unui adevăr: testul PISA a fost creat pentru a evalua competențe-cheie ale elevilor, nu pentru a clasifica profesorii sau școlile. Totuși, în România, el este folosit exact așa, ca un instrument de blamare.
„Riscăm să perpetuăm o imagine falsă, bazată nu pe realități, ci pe modul defectuos în care testul este organizat și folosit ca instrument de judecată pentru profesori și școli, fără o strategie instituțională reală de motivare și implicare”, subliniază prof. Osiceanu.
Osiceanu explică un detaliu ignorat aproape complet în dezbaterea publică: pentru elevi, testul PISA nu are nicio miză personală. Nu primesc note, nu influențează mediile, nu contează pentru admiterea la liceu sau facultate. Mulți îl tratează ca pe o formalitate, un exercițiu „fără importanță”.
Profesorii, la rândul lor, nu primesc sprijin sau instrucțiuni clare pentru a explica relevanța acestui test internațional. Iar Ministerul Educației tratează participarea „ca pe o obligație birocratică, fără o strategie națională de informare și motivare”, arată profesorul.
Rezultatul? O imagine distorsionată a realității, în care scorurile slabe ajung să fie puse exclusiv pe seama profesorilor.
Prof. Osiceanu folosește un termen puternic: „criteriu mincinos de evaluare”. Folosirea rezultatelor PISA pentru a evalua profesorii și școlile este, spune el, nedreaptă și falsifică realitatea.
În lipsa unei campanii naționale de comunicare, elevii și profesorii nu știu exact de ce testul este important sau cum ar putea contribui la imaginea României.
Profesorii nu au pârghii instituționale pentru a convinge elevii că merită să trateze serios testarea. Cu toate acestea, aceleași rezultate sunt folosite public pentru a demonstra „ineficiența” sistemului.
„În realitate, această etichetă izvorăște dintr-o strategie de comunicare și management deficitară la nivel înalt”, avertizează profesorul.
Prof. Cătălin Osiceanu subliniază și un aspect care a inflamat puternic discuțiile despre educație: declarațiile unor foști miniștri. Daniel Funeriu, fost ministru al Educației, a afirmat public că profesorii ar trebui chiar ei să susțină testul PISA, sugerând că lipsa lor de competență ar fi sursa problemelor.
„Declarația nu doar că falsifică scopul testului (care nu a fost niciodată conceput pentru adulți), dar aruncă în derizoriu munca unei întregi categorii profesionale”, spune Osiceanu.
La polul opus, Mircea Dumitru, fost rector al Universității din București și fost ministru, a observat că mulți elevi „sunt prezenți fizic la școală, dar neimplicați afectiv și intelectual”. O observație reală, dar care, spune prof. Osiceanu, este adesea scoasă din context: problema nu este profesorul, ci lipsa de sens pe care sistemul o transmite elevilor.
În țările care performează la PISA, ministerele de educație pregătesc terenul: campanii naționale de informare, implicarea profesorilor, explicarea relevanței testului. În România, acest demers lipsește aproape complet.
„Rolul Ministerului Educației se reduce la implementarea logistică, nu la coordonare strategică”, afirmă prof. Osiceanu. Astfel, profesorul devine țap ispășitor, iar sistemul pare condamnat la mediocritate, fără schimbări reale.
Soluția nu este stigmatizarea resursei umane, ci reformarea cadrului instituțional, clarificarea scopului testului și motivarea autentică a elevilor.
Etichetarea rapidă a sistemului educațional drept „slab” pe baza unui test tratat superficial nu face decât să erodeze încrederea publică în școală. Nu doar profesorii sunt afectați, ci întreaga societate, care ajunge să creadă într-un mit al eșecului permanent.
„Adevărata reformă începe prin recunoașterea responsabilității colective și instituționale, nu prin condamnarea individuală a celor care lucrează, zi de zi, în școli”, concluzionează prof. Cătălin Osiceanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Elevii români au obținut un...