Vezi versiune Desktop
„Obiceiurile părinților prea implicați se pot întoarce împotriva lor!” Capcanele care le fură copiilor șansa de a crește autonomi, potrivit unui expert
„Uneori, ceea ce credem că înseamnă o bună creștere a copiilor îi face, de fapt, mai dependenți de noi”, avertizează dr. Jazmine, psiholog pentru copii.
Aceasta a studiat tipare de comportament ale părinților care par admirabile, implicare, protecție, dorința ca totul să iasă perfect, dar care, în realitate, pot avea efecte negative asupra autonomiei copilului.
Părinții își doresc ce e mai bun pentru copiii lor. Dar unii ajung să intervină prea mult: rezolvă toate problemele în locul celor mici, le netezesc constant drumul și evită cu orice preț dificultățile.
În loc să îi protejeze, acest tip de comportament le răpește copiilor cele mai valoroase lecții de viață: cele care vin din eșecuri, provocări și greșeli.
„Nimic din toate acestea nu înseamnă că ai făcut ceva greșit. Înseamnă că îți pasă. Dar iată unde apare riscul: grija se poate transforma ușor în control. Iar controlul îi împiedică pe copii să exerseze independența, care este, de fapt, fundația adevăratei maturizări”, subliniază psihologul, conform parents.fr.
Iată cele trei obiceiuri ale părinților foarte implicați care pot împiedica dezvoltarea autonomiei copiilor.
Atunci când părintele face totul în locul copilului, îi pregătește ghiozdanul, îi caută pantofii, corectează imediat ce e greșit, pare că îl ajută. Însă mesajul transmis este: „Lasă, că e mai rapid și mai bine dacă fac eu”.
„Poate părea eficient, dar în realitate copilul nu mai învață să rezolve probleme pe cont propriu. Mai bine oprește-te puțin, observă ce e dificil pentru el, și oferă-i un mic sprijin, nu o soluție completă”, recomandă psihologul.
Dacă situația este prea complicată, este în regulă să ajuți, dar evită să preiei controlul total.
Expresii precum:
„Nu ai mai plâns, sunt mândru de tine”,
„Vezi, nu a fost chiar așa greu, nu-i așa?”,
„În sfârșit ai făcut totul cum trebuie”
sună ca încurajări, dar pot crea presiune și condiționare.
„Mesajul implicit este: «Valoarea ta crește doar când te descurci ușor, eficient sau perfect»”, explică expertul.
Ce funcționează mai bine? Concentrează-te pe efort, pe proces și pe cum s-a simțit copilul. De exemplu: „Am văzut că ai continuat chiar dacă ți-a fost greu. Asta e curaj!”
„Pantofii!”
„Rucsacul?”
„Ți-ai spălat dinții?”
Dacă ai impresia că repeți zilnic aceleași lucruri, poate fi un semn că ai devenit tu însuți sistemul de reamintire al copilului. În loc să-și formeze propriul mecanism de organizare, copilul ajunge să aștepte doar comenzile de la tine.
„Aceste reamintiri pot părea utile, dar devin rapid un zgomot de fundal. Copiii nu mai învață să se conecteze cu responsabilitățile lor”, atrage atenția psihologul.
Soluția? Încurajează-l să gândească și să se organizeze singur:
„Ce mai ai de luat cu tine azi?”,
„Te-ai gândit ce urmează să faci?”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
