De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Este important să accepți, totuși, că nimeni nu se naște perfect – copilul tău va face, inevitabil, și alegeri greșite. Modul în care gestionezi și răspunzi la aceste situații va determina dacă, pe viitor, va lua decizii mai bune și va dezvolta obiceiuri sănătoase.
Iată ce fac părinții care cresc copii încrezători, inteligenți și empatici atunci când copiii lor se comportă neadecvat, conform expertei în parenting Lynne Azarchi, notează cnbc.com.
SURSA FOTO: freepik.com @svetoshka
Este mai eficient să complimentezi anumite comportamente, decât să complimentezi copilul ca persoană în ansamblu. Este diferența între a spune: „Ești un copil atât de cuminte!” și „Ai făcut o treabă grozavă punându-ți jucăriile la loc!”
Astfel, copiii nu se simt constant evaluați și clasificați drept „buni” sau „răi”. În schimb, primesc feedback asupra comportamentelor lor, pe care le pot ajusta pentru a răspunde așteptărilor.
Partea inversă este la fel de importantă: e mai bine să critici comportamentul copilului decât să critici copilul ca persoană.
De exemplu, ai putea spune: „Nu mi-a plăcut că ți-ai lovit fratele mai mic; nu a fost un gest frumos” în loc de „Ești un frate rău.”
Prin această abordare, copiii vor înțelege că pot alege variante mai bune pe viitor, iar noi, ca părinți, avem încredere că sunt capabili de alegeri mai bune.
SURSA FOTO: freepik.com @falconarts
Adam Grant, profesor de psihologie, sugerează că este mai bine să folosești o doză de vinovăție pentru a-ți corecta copiii, decât să recurgi la rușine. El subliniază că rușinea este o tehnică ineficientă, cu efecte negative pe termen lung, în timp ce vinovăția, dacă este aplicată cu grijă, poate fi un motivator puternic.
De exemplu, dacă copilul tău face o greșeală, rușinea îi transmite mesajul că el sau ea nu este o persoană bună. În schimb, vinovăția îl ajută pe copil să reflecteze asupra comportamentului său și să înțeleagă cum acesta nu a atins așteptările, oferindu-i astfel un impuls pentru a adopta un comportament mai pozitiv pe viitor.
„Când copiii simt vinovăție, au tendința să experimenteze remușcări și regrete, empatizează cu persoana pe care au rănit-o și își propun să îndrepte lucrurile”, explică Grant.
El citează un studiu în care copiilor mici li s-a oferit o păpușă de cârpă, al cărei picior s-a desprins în timpul jocului: copiii predispuși la rușine i-au evitat pe cercetători și nu au mărturisit că au stricat păpușa, în timp ce cei înclinați spre vinovăție au fost sinceri și au recunoscut problema.
SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych
Grant recomandă ca, înainte ca cei mici să ajungă la vârsta de preșcolar, să-i încurajăm să fie de ajutor. Implicarea copiilor în sarcinile zilnice le oferă un sentiment de autocompasiune și le transmite că au ceva valoros de oferit.
Puteți sprijini dezvoltarea identității copilului punând întrebări precum: „Vrei să fii un îngrijitor? O persoană grijulie? Ai putea să te joci cu frățiorul tău timp de 10 minute ca s-o ajuți pe mama?”
„Mi-aș fi dorit să fi făcut asta cu copiii mei când erau mici. Când am început să le cer ajutor în casă, pe la vârsta de nouă ani, era deja prea târziu. Am întâmpinat rezistență, pentru că nu erau obișnuiți să participe.
Învățați din greșeala mea: începeți să le solicitați ajutor pentru sarcini simple de la o vârstă fragedă”, susține Grant.
SURSA FOTO: freepik.com @sokor
Un sfat excelent pentru părinți vine de la Dr. Markus Paulus, profesor de psihologia dezvoltării la Universitatea Ludwig Maximilian din München, Germania.
El recomandă să avem conversații deschise și să realizăm activități care să exploreze emoțiile. Dacă fiul tău a țipat la sora lui, întreabă-l cum s-a simțit în acel moment și cum crede el că s-ar fi simțit ea.
Ideea este să îi ghidezi pe copii în lumea complexă și minunată a emoțiilor. Într-un studiu, cercetătorii au observat părinți care le citeau cărți cu imagini copiilor lor și au descoperit că micuții care au fost încurajați să discute emoțiile personajelor aveau o tendință mai rapidă și frecventă de a împărtăși și exprima propriile sentimente.
SURSA FOTO: freepik.com @tetyanaafshar
Uneori, părinții renunță la corectarea comportamentului neadecvat și recurg la mită. Totuși, cercetările arată că părinții ar trebui să evite această practică.
Mituirea este o strategie care funcționează doar pe termen scurt. Un comportament bun nu ar trebui să fie „cumpărat” cu jucării sau mâncare. În schimb, părinții ar trebui să valorifice tendința naturală a copiilor de a dori să facă lucruri bune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...