Capcana hiperparentingului: Așezarea copiilor pe un piedestal este dăunătoare și îi creează stresați și nesiguri
„Pentru că așa spun eu”. „În această casă, eu îți dau de mâncare, eu comand!”. Acestea sunt câteva fraze care indică un tip de educație autoritară care se bazează pe control și supunere.
Tipul de educație pe care îl oferă adulții depinde însă de un set de factori, printre care se remarcă educația primită, credințele și valorile, dar și de influența culturii și societății în care sunt inserați.
Pe baza acestor factori, părinții implementează diferite strategii pentru a atinge scopul dorit. În mod teoretic și general, planul este plasat la polul de control, sprijin și comunicare, ceea ce dă naștere la patru stiluri educaționale: democratic, permisiv, autoritar și supra-protector.
Practic, nu există tipuri pure, ci tendințe. De multe ori, atunci când se confruntă cu o situație anume, părinții acționează într-un fel și, în alte situații, în altul.
În educația autoritară, comportamentul părinților este inflexibil, dogmatic, ceea ce nu permite copiilor să se abată de la normă. Puterea se bazează pe constrângere și ierarhie. Acest tip de educație este orientat spre ascultare:
- Regulile sunt foarte stricte.
- Nu este loc de negocieri, părinții iau decizii unilateral. În general, are un atașament față de așa-numitele valori tradiționale.
- Părinții sunt orientați spre control.
Foto: RDNE Stock Project/ Pexels
- Pedeapsa este folosită ca metodă educațională. În plus, sunt folosite amenințări verbale.
- Uneori, acești părinți își resping sau ignoră copiii ca măsură disciplinară.
Educația autoritară are consecințe asupra copiilor care depășesc etapa infantilă și continuă în viitor. Aceste efecte la copii ar putea fi rezumate după cum urmează:
- Sunt nesiguri, au o stimă de sine scăzută și o încredere în sine scăzută. Nu sunt perseverenți în a-și atinge obiectivele.
- Ei învață că rigiditatea, controlul și puterea sunt importante pentru a gestiona pe alții.
- Pot deveni oameni supuși, rezervați, cu mare nemulțumire și cu puțină autonomie.
- Au aptitudini și abilități sociale slabe.
- Fiind orientați spre ascultare și supunere, copiilor le lasă puțin loc pentru creativitate, încercări și erori sau pentru a-și testa propriile răspunsuri și modalități de rezolvare a problemelor.
Educația este mult mai mult decât a învăța să adunăm, să scădem sau să identifici orașe pe o hartă.
În acest sens, merită regândit modul în care copilul este însoțit în creșterea și educația sa pentru a reflecta asupra a ceea ce vrea să repete în propria educație și a ceea ce vrea să schimbe.
Este important să recunoaștem care practici contribuie la o educație de calitate, plăcută și atentă. În prezent, parenting-ul respectuos este recunoscut și apreciat, deoarece include importanța educației pentru dezvoltarea și socializarea copiilor.
Aceasta recunoaște copiii ca subiecte de drept și încearcă să-i însoțească în creșterea lor făcând apel la echilibrul dintre afecțiune și disciplină pornind de la respect și empatie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Dezvoltarea unui copil trece...
Parentingul este, fără...
Conversațiile cu copiii mici sunt esențiale pentru...
Toată lumea își dorește să fie percepută ca o persoană...