Vezi versiune Desktop
MIT: „Lasă, că și copilul meu a vorbit târziu!” Psihiatru pediatru Ioana Georgescu avertizează: „Întârzierea limbajului, primul semn al unei tulburări de neurodezvoltare” / VIDEO
Deși elevii cu un comportament problematic sau lipsiți de respect sunt adesea judecați negativ, experții de la Child Mind Institute, citați de Your Tango, arată că aceste manifestări provin, în multe cazuri, din neglijare, nevoi neîmplinite sau traume suferite în familie.
Nu este vorba doar de alegeri personale sau de caracter, ci mai degrabă de efectele unor experiențe dificile pe care copiii le aduc în clasă. Comportamentul lor este adesea un semnal al unor lipsuri sau dezechilibre din viața de acasă.
Există multe semne prin care profesorii pot detecta rapid când un copil nu a fost crescut în condiții sănătoase. Nu este vina copilului, ci un cumul de traume, dificultăți emoționale și neglijență.
De la probleme în relațiile sociale, la comportamente greșite sau procrastinare, mulți copii întâmpină dificultăți în mediul școlar pentru că au fost puși într-o situație dificilă încă de mici.
Iată câteva dintre modurile în care profesorii pot recunoaște imediat când un copil din clasă are nevoie de sprijin suplimentar din cauza unui mediu familial deficitar.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Un semn clar prin care profesorii pot recunoaște rapid că un copil nu a fost crescut corect este lipsa manierelor de bază, cum ar fi exprimarea cuvintelor „vă rog” și „mulțumesc”.
De multe ori, acest comportament reflectă un egocentrism sau o atitudine de a avea mereu dreptate, cultivate acasă, unde copilul este obișnuit să ceară fără să ofere recunoștință sau apreciere în schimb.
Conform Asociației Naționale pentru Educație, manierele pot fi învățate și consolidate, iar copiii pot învăța să-și exprime recunoștința față de profesori.
Totuși, dacă acasă primesc mesaje contrare sau sunt lăudați pentru comportamente nepotrivite, este mai puțin probabil să integreze cu adevărat aceste valori.
Mulți elevi cresc într-un mediu cu așteptări nerealiste, unde fiecare greșeală este privită ca un eșec personal. Dacă părinții îi critică aspru pentru orice greșeală și nu îi învață să vadă greșelile ca pe o oportunitate de învățare, stima de sine a copiilor poate fi rapid afectată.
Fie că este vorba despre o notă mică la școală sau despre respingerea de către colegi, acești copii ajung să creadă că problema este în ei.
Din frica de a eșua, evită să-și asume responsabilitatea și pot recurge la diverse strategii, precum aruncarea vinovăției asupra altora, pentru a scăpa de disconfortul eșecului.
Un alt indicator clar este atitudinea de răspuns sfidător față de autoritate. Refuzul de a respecta regulile, jignirea profesorilor sau crizele de nervi pot fi semne că acel copil caută să recâștige un control pe care nu îl are în viața de acasă.
Fie că este vorba despre un mediu familial instabil, toxic sau despre un părinte autoritar, copiii încearcă să-și afirme autonomia în școală, chiar și prin comportamente negative.
Neuropsihologul dr. Sam Goldstein explică că un anumit grad de contestare poate ajuta dezvoltarea individualității, însă atunci când aceasta devine o lipsă constantă de respect sau o incapacitate de a-și regla emoțiile, efectele devin dăunătoare.
Experiențele familiale nesatisfăcătoare, lipsa sprijinului emoțional sau a înțelegerii acasă pot genera multă frustrare și furie la copii.
Potrivit unui studiu publicat în revista Depression Research and Treatment, acești copii ajung la școală iritați, furioși și plini de resentimente, iar acest lucru se poate manifesta prin bullying sau comportamente agresive față de colegi.
Astfel de comportamente nu sunt simple căutări inocente de atenție, ci încercări malițioase de a prelua controlul, de a se simți puternici și de a face față nevoilor emoționale neîmplinite din familie.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Manipularea profesorilor și încercarea de a crea conflicte între colegi sunt alte semne clare că un copil nu a fost crescut corespunzător.
Copiii pot folosi expresii de genul „ea ne lasă să facem asta” sau „la clasa lor putem face orice” pentru a justifica un comportament greșit și pentru a-și manipula profesorii în loc să respecte regulile.
Este important ca elevii să se simtă încurajați să-și exprime opinia și să se apere. Totuși, când această atitudine devine o constantă ignorare a autorității legitime și o metodă de manipulare, riscă să dezvolte dificultăți în gestionarea relațiilor sociale și a responsabilităților pe termen lung.
Unii elevi caută atenția celorlalți prin comportamente lăudăroase, comparându-se cu alți copii, încercând să stârnească râsul sau chiar etalând bunurile materiale ale părinților.
Aceste manifestări sunt adesea o modalitate de a face față nesiguranței emoționale resimțite acasă.
Fie că părinții ignoră nevoile lor emoționale, determinându-i să caute validare și atenție în școală, fie că le insuflă un sentiment exagerat de dreptate și așteptare constantă, acest tip de comportament este un semnal clar pentru profesori că un copil nu a fost crescut corespunzător.
Mulți copii care nu beneficiază de sprijin emoțional, încurajare sau laude acasă întâmpină dificultăți în a găsi motivația internă pentru școală.
Ei își doresc să fie susținuți și apreciați pentru talentele lor, dar deseori nu reușesc să depună efortul necesar pentru a realiza ceva valoros.
Amânările, inventarea scuzelor sau învinovățirea altora pentru lipsa de disciplină sunt semne care pot indica profesorilor că un copil nu a fost crescut corespunzător.
Potrivit psihiatrului Dr. Lea Lis, aceste dificultăți pot avea la bază o stimă de sine scăzută, dobândită în familie, care afectează motivația și disciplina elevilor.
Elevii care împărtășesc detalii prea intime cu profesorii, ignoră autoritatea acestora, ripostează sau depășesc limitele normale ale relației pot avea traume nerezolvate sau o viață familială dificilă.
Dacă nu se simt susținuți emoțional sau apropiați de părinți, acești copii pot căuta afecțiunea, sprijinul și respectul în relația cu profesorii, chiar și în contexte nepotrivite.
Acesta este un alt semnal important pentru profesori că un copil nu a fost crescut corespunzător, pentru că încearcă să umple golurile emoționale și nevoile neîmplinite din familie prin intermediul relațiilor cu adulții din școală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Ministerul Educației,...
