Unul dintre acești experți, neuropsihologul Álvaro Bilbao, vine cu o strategie pentru a aborda această problemă. „Țipetele în casele cu copii persistă ca un fenomen frecvent, în ciuda insistențelor experților de a pune capăt acestora. Propun o strategie în acest sens”.

Citește și „Țip la copilul meu”. Ce îi faci de fapt micuțului atunci când strigi la el: Efectele psihologice sunt la fel de nocive ca bătaia

„Este mai bine să respiri de două ori și să te calmezi înainte de a vorbi, decât să țipi”

Specialiștii insistă că obținerea cooperării și a atenției de la un copil mic este o misiune extrem de dificilă. Cu toate acestea, subliniază că pierderea calmului în momentele de furie și tensiune nu este de dorit. Importanța majoră este acordată comportamentului părinților, deoarece copiii învață prin observație și imitare.

Din acest motiv, un număr tot mai mare de experți în educația și psihologia copilului susțin eliminarea completă a țipetelor în relația cu aceștia, chiar și în momentele în care răbdarea pare că nu mai există. Rafa Guerrero, un psiholog specializat în copii, afirmă că „este mai bine să respiri de două ori și să te calmezi înainte de a vorbi, decât să țipi”.

Strategia pentru a evita pe cât posibil astfel de momente tensionate

De acord cu această abordare se arată și neuropsihologul Álvaro Bilbao. El recunoaște că, în calitate de părinte, se confruntă uneori cu sentimentul de copleșire și apelează ocazional la țipat. Totuși, acesta a încetat să se bazeze exclusiv pe această metodă și a început să caute alternative care să evite astfel de țipete, care nu-i plac deloc. „Ca orice mamă sau tată, în special cu trei copii care aleargă prin casă, există momente în care mă simt copleșit și nu pot să nu țip la copii”, mărturisește el pe blogul său specializat.

O strategie este pusă în aplicare pentru a evita pe cât posibil astfel de momente tensionate. Cu toate că recunoaște că în casa sa se aud strigăte de furie din când în când, el subliniază că aceasta nu este cea mai normală situație. Pentru a reduce la minimum astfel de incidente, el a aplicat o strategie care i-a permis să rămână calm în momentele dificile. El denumește acest truc sau strategie „protocol de urgență” și explică cum a venit cu această idee. Totul a început într-o seară când a țipat la copiii săi la cină pentru că nu au urmat indicațiile sale. Copiii l-au criticat și i-au spus cât de rău s-au simțit când el s-a enervat atât de tare. Astfel, el și-a recunoscut greșeala și le-a cerut să-i ofere o alternativă.

Potrivit afirmațiilor sale, toți au fost de acord să stabilească un „protocol de urgență” pentru momentele în care un țipăt era pe cale să izbucnească. „Am convenit cu toții că înainte de a striga, să-i avertizez”, continuă el. În plus, ei au convenit asupra unui semn de avertizare: „Sunt pe cale să mă enervez foarte tare și o să număr până la trei și vreau să stați cu toții la masă”, explică el.

„Prin acest semnal, creierul lor știe instantaneu că am ajuns la limita răbdării și cooperează imediat (...) considerăm că este un aranjament echitabil pentru toți”, adaugă el.

Vezi și Ce să faci după ce ai țipat la copil? 7 afirmații pe care să le spui micuțului tău după ce ai ridicat tonul la el

Alte strategii pentru a evita țipatul la copii

SURSA FOTO: freepik.com @master1305

Există și alte strategii pe care le putem adopta pentru a evita țipatul, oferite de Álvaro Bilbao, care, deși recunoaște că metoda anterioară a funcționat cel mai bine pentru el și o aplică în mod constant, împărtășește și alte „trucuri” pe care le putem aplica acasă pentru a evita conflictele și țipetele atunci când situația pare să scape de sub control:

Stabilirea unor reguli clare. Definirea și comunicarea clară a regulilor ajută la evitarea neînțelegerilor și a conflictelor ulterioare.

Separarea copilului de context. Atunci când copilul nu cooperează sau face ceva ce nu este dorit, este indicat să-l scoatem din acel context și să-i cerem să ne asculte într-un alt loc, unde este mai receptiv la instrucțiuni.

Acționarea ca și cum ai fi surd. Utilizarea tehnicii persoanelor cu deficiențe de auz pentru a atrage atenția copilului. Álvaro Bilbao menționează că el folosește adesea atingeri ușoare pe umăr pentru a-și convinge copiii să-i acorde atenție.

Utilizarea politeței și a cererilor amabile. A cere lucruri copilului cu formula „te rog” și manifestarea unei atitudini politicoase poate facilita comunicarea și poate diminua tensiunile.

Contact vizual. Aplecarea pentru a privi copilul în ochi în timpul comunicării poate crea o legătură mai puternică și poate ajuta la obținerea atenției sale.

Ridicarea tonului, dar fără supărare. În cazuri în care este necesar să ridicați tonul pentru a atrage atenția copilului, este important să faceți acest lucru fără a-ți pierde cumpătul și fără a transmite furie sau supărare.

Rămâi calm atunci când copilul nu cooperează. Această abordare poate atrage atenția copilului, deoarece ei sunt adesea obișnuiți să audă țipete și voci ridicate. Rămânerea într-o stare de calm poate avea un impact mai puternic asupra lor și îi poate determina să acționeze în mod diferit.

Aceste strategii oferă alternative constructive și eficiente pentru a gestiona comportamentul copiilor fără a recurge la țipete și tensiuni excesive.

Citește și Copilul are o criză de furie. Cum să gestionezi și ce să faci când nervii tăi și ai lui dau pe dinafară. Un expert Montessori oferă trei tehnici prețioase

Consecințele țipatului la copii

Conform studiilor științifice, se demonstrează în mod repetat că țipetele la copii nu au consecințe pozitive.

De fapt, numeroase cercetări au evidențiat această problemă. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Montreal a constatat că țipatul la copii poate avea un impact asupra dimensiunii creierului lor, determinând o posibilă reducere în timp.

Un alt studiu, efectuat de cercetători de la Universitatea din Michigan, a demonstrat că țipetele au legătură cu dezvoltarea unui comportament inadecvat pe măsură ce copiii cresc. Acest tip de interacțiune negativă poate influența modul în care copiii învață să gestioneze emoțiile, provocând dificultăți în reglarea comportamentului și interacțiunilor sociale.

Aceste concluzii științifice subliniază consecințele negative ale țipatului asupra copiilor și importanța găsirii unor alternative eficiente și sănătoase de gestionare a comportamentului și comunicării cu aceștia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.