Vezi versiune Desktop
„Rolul unui părinte NU este să-și facă copilul fericit!” Celebru psiholog instruit la Ivy League, lecție prețioasă pentru toți părinții
Aceasta este însă o greșeală majoră, avertizează Becky Kennedy, psiholog clinician format la Universitatea Columbia și mamă a trei copii. Intervenția constantă pentru a îmbunătăți starea de spirit a copilului în momente dificile îi afectează capacitatea de reziliență, lăsându-l mai puțin pregătit emoțional și mental să facă față provocărilor.
În loc să fii „supereroul” care rezolvă totul, transformă-ți rolul în cel al unui sprijin calm și prezent, o ureche care ascultă și, la nevoie, oferă îndrumare, spune Kennedy.
„Sarcina unui părinte nu este să-și facă copilul fericit sau să netezească fiecare denivelare din drum”, explică ea, gazda podcastului parental Good Inside. „Rolul nostru, în acele momente dificile, este să vedem o versiune mai puternică și mai capabilă a copilului nostru decât cea pe care o vede el însuși”.
Kennedy subliniază că cei mici învață prin greșeli, frustrări și situații în care nu obțin ceea ce își doresc. Dacă părinții se concentrează exclusiv pe a-i face fericiți, în loc să-i ajute să își gestioneze emoțiile și să acționeze adecvat în funcție de ele, le fac un deserviciu.
„Învățarea este dezordonată și presupune momente de confuzie, gânduri de tipul «Nu pot» sau «Nu mă pricep»”, explică psihologul. „Dacă intervenim mereu, îi privăm de ocazia de a-și dezvolta reziliența și de a se vedea ca pe niște învățăcei capabili”.
De exemplu, dacă cel mic se confruntă cu o problemă grea la matematică, nu te grăbi să o rezolvi în locul lui. E posibil să plângă, să se plângă sau să insiste să o faci tu. În loc de asta, Kennedy recomandă un răspuns empatic, dar ferm:
„Ai dreptate, problema aceasta e dificilă. Pare grea pentru că este grea. Eu pot să stau lângă tine, să respirăm împreună, să te încurajez, dar nu o voi rezolva eu, pentru că știu că poți. Cred în tine. Vom trece prin asta împreună”.
O astfel de abordare validează emoțiile copilului și îi dezvoltă încrederea în propriile forțe, ceea ce psihologul Aliza Pressman numește „eficacitate interioară”, convingerea că îți poți atinge obiectivele. Ambele abilități sunt importante pentru ca un copil să devină un adult echilibrat și inteligent emoțional.
„Când copiii înțeleg că eșecurile nu reflectă limite permanente, devin mai deschiși către viitoare reușite”, scria Pressman pentru CNBC Make It.
Pentru părinții care cedează ușor în fața plânsului sau privirilor rugătoare ale copilului, această schimbare poate părea dificilă. Însă Kennedy asigură că rezultatele apar rapid: copilul devine mai rezilient, iar părintele mai capabil să tolereze frustrarea celui mic fără să intervină exagerat.
În timp, „vocea interioară” a copilului se schimbă semnificativ: „Cuvintele noastre către copiii noștri devin cuvintele lor către ei înșiși. Dacă îi spui de câteva ori: «Da, este greu, dar tu ești genul de copil care poate face lucruri grele», va veni momentul în care îl vei auzi spunându-și singur exact asta”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
