Etichetele pozitive pot avea efecte negative asupra dezvoltării stimei de sine a copiilor. Atunci când un copil este etichetat ca „bun” sau „perfect”, acesta poate resimți o presiune constantă de a-și menține această imagine idealizată și poate dezvolta o teamă de eșec. În plus, acest tip de etichete poate reduce capacitatea copiilor de a face față cu încredere provocărilor și de a-și explora limitele, deoarece frica de a nu putea corespunde așteptărilor poate deveni copleșitoare.

Frazele precum „ce copil bun ești” și alte variante similare pot pune o presiune excesivă asupra copiilor și îi pot îndemna să își asume responsabilități și așteptări mult mai mari decât ar fi necesar pentru vârsta lor.

Copiii care primesc astfel de laude excesive pot simți o presiune constantă de a fi mereu la înălțimea așteptărilor adulților lor. Ei pot crede că valoarea lor este determinată de performanțele lor și că trebuie să fie mereu cei mai buni în tot ceea ce fac pentru a fi acceptați și apreciați. Acest lucru poate crea o anxietate constantă de a nu dezamăgi și poate împiedica dezvoltarea lor într-un ritm natural și sănătos.

De asemenea, atunci când copiii se simt obligați să se conformeze în mod rigid așteptărilor adulților, pot dezvolta personalități rigide și o teamă profundă de eșec. Ei pot evita să își asume riscuri și să încerce lucruri noi, deoarece frica de a nu fi la înălțimea standardelor impuse de adulți poate deveni copleșitoare. Astfel, această obsesie de a fi „cel mai bun” poate limita explorarea individuală și dezvoltarea lor într-un mod holistic.

Citește și 15 afirmații pe care nu ar trebui să le spui copilului tău sub nicio formă!

Evitați comparațiile între frați

SURSA FOTO: freepik.com @fxquadro

Această situație poate deveni și mai problematică în cazul în care există frați sau surori în familie. Este destul de comun ca unul dintre copii să fie etichetat ca fiind „rău” în comparație cu ceilalți. Aceste adjective sunt adesea utilizate ca etichete negative care pot avea consecințe serioase asupra dezvoltării copiilor.

Atunci când un frate sau o soră este perceput ca „bun” sau „cuminte”, iar această etichetă este legată de vârstă sau poziția lor în familie, acest lucru poate amplifica presiunea asupra acestora de a rămâne în această imagine idealizată. Într-un astfel de caz, copilul se poate simți obligat să se comporte în conformitate cu așteptările adulților și cu imaginea fratelui sau surorii sale „bune”. Această presiune adițională poate genera dificultăți în comunicare și poate afecta stima de sine a copilului pe termen mediu și lung.

De asemenea, este important să ne dăm seama că aceste etichete negative atribuite unui copil pot crea frustrare și neînțelegeri între frați sau surori. Copilul care este etichetat ca „rău” poate resimți o nedreptate și poate dezvolta un sentiment de inadecvare în comparație cu ceilalți frați sau surori. Acest lucru poate duce la resentimente și tensiuni în relația dintre ei și poate afecta în mod negativ comunicarea și legătura familială.

Prin urmare, este crucial să fim conștienți și să controlăm utilizarea excesivă a etichetelor pozitive, mai ales în cadrul familial. Adesea, în familie, se recurge la aceste etichete fără a ne da seama, deoarece suntem mai puțin conștienți în relaționarea cu copiii noștri. Cu toate acestea, la sfârșitul zilei, părinții sunt cei care tind să reflecteze și să-și revizuiască abordarea în educarea copiilor lor. 

Vezi și „Dacă te lovește, dă-i înapoi”. Acest sfat al părinților, un real pericol pentru copii! Psiholog: „O modalitate extrem de dăunătoare”

„Sindromul copilului bun”

În același timp, este de o importanță crucială să le arătăm copiilor că a greși este o experiență comună tuturor ființelor umane. Trebuie să le explicăm că există diferențe între a ști ce este corect, ce este periculos și ce nu, și a urma mereu instrucțiunile noastre. Găsirea echilibrului în această privință poate fi dificilă, dar începe prin limitarea utilizării excesive a etichetelor pozitive, la fel ca și a celor negative.

Este important să înțelegem că „sindromul copilului bun” - așa cum este denumit de unii specialiști în psihologie - poate persista și în viața adultă din cauza modului în care este încrustat în personalitatea celor care, fără să-și dea seama, l-au perpetuat în copilărie prin așteptările generate de mediul lor de a răspunde într-un anumit fel datorită statutului lor de „bun”.

Este important să le oferim copiilor spațiu pentru a-și exprima individualitatea și pentru a învăța din propriile greșeli. Trebuie să îi încurajăm să exploreze, să experimenteze și să învețe din consecințele propriilor acțiuni. A face greșeli este o parte naturală a procesului de învățare și dezvoltare, iar copiii trebuie să înțeleagă că acest lucru nu îi face mai puțin valoroși sau mai puțin iubiți.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.