Sursa Foto: Freepik

Există patru stiluri principale de parenting, așa cum au fost definite inițial de psihologul Diana Baumrind și ulterior extinse de alți cercetători.

Aceste stiluri sunt:

1. Stilul Autoritar 

Părinții autoritari sunt stricți și cer supunere necondiționată. Ei au reguli clare și așteaptă ca acestea să fie urmate fără discuții.

Caracteristici: Nivel ridicat de control și disciplină, nivel scăzut de căldură și afecțiune.

Consecințe: Copiii pot deveni obedienți și competenți, dar pot avea probleme de stimă de sine, anxietate și dificultăți în a lua decizii pe cont propriu.

2. Stilul Autoritativ 

Părinții autoritativi combină căldura și afecțiunea cu reguli clare și așteptări rezonabile. Ei încurajează dialogul și explicarea regulilor.

Caracteristici: Nivel ridicat de căldură și afecțiune, nivel ridicat de control și disciplină.

Consecințe: Copiii cresc echilibrați, cu o bună stimă de sine, competenți social și capabili de autocontrol.

3. Stilul Neglijent 

Părinții neglijenți sunt detașați și lipsiți de implicare în viața copilului. Ei nu oferă nici căldură, nici reguli clare.

Caracteristici: Nivel scăzut de căldură și afecțiune, nivel scăzut de control și disciplină.

Consecințe: Copiii pot dezvolta probleme de comportament, dificultăți emoționale și probleme de relaționare, având adesea o stimă de sine scăzută.

Sursa Foto: Freepik

4. Stilul Permisiv

Părinții permisivi sunt foarte iubitori și grijulii, dar nu impun reguli stricte și sunt foarte indulgenți.

Caracteristici: Nivel scăzut de control și disciplină, nivel ridicat de căldură și afecțiune.

Consecințe: Copiii pot deveni creativi și liberi în gândire, dar pot avea probleme de autocontrol și dificultăți în a respecta autoritatea.

Funcționează parenting-ul modern? Care stil este cel mai recomandat?

La această întrebare a răspuns Urania Cremene în podcast-ul Fain&Simplu:

”Am ajuns într-un punct în care adulții tremură în fața copiilor. De aceea nu știm ce să mai facem. De la un stil parental autoritar, pe care l-am primit și noi acasă, lumea s-a dus în extrema cealaltă: parenting-ul permisiv. Pozitivul ăsta gen: ”eu nu am avut, o să ai tu”, ”eu nu am putut, o să poți tu”, a durat în Statele Unite vreo 20-25 de ani și au constat ce am constatat ceea ce constatăm și noi astăzi, după ce am schimbat o foaie cu alta: că copiii nu mai au motivație, nu mai respect, că nu reușesc să treacă peste frustrări, că sunt mult mai fragili emoțional. Toate studiile demonstrează că pe termen lung un stil parental permisiv este mai dăunător decât cel autoritar. Vrem să fim împreună cu copilul, vrem să ne petrecem timp, cu el, vrem să empatizăm, vrem să îi creștem stima de sine. Toate lucrurile astea sunt minunate, dar nu știm cum. Nu avem instrumentele”, a spus Urania Cremene.

Așadar, stilul educațional permisiv se caracterizează prin afecțiune și acceptare, dar poate duce la lipsa de disciplină și autocontrol. Este important ca părinții care adoptă acest stil să găsească un echilibru între oferirea de suport emoțional și stabilirea de limite clare și consecvente. Acest echilibru poate ajuta la dezvoltarea unui copil care este atât încrezător și creativ, cât și capabil să respecte regulile și să gestioneze provocările vieții.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.