Vezi versiune Desktop
Expert în parenting Harvard, despre „modul contraintuitiv” de a-ți ajuta copiii să reușească: „Viitorul nu a părut niciodată atât de nesigur și copleșitor”
Există o trăsătură comună pe care toți copiii inteligenți o împărtășesc. Aceasta îi diferențiază de colegii lor de vârstă cu un IQ mai scăzut.
Studiile științifice au confirmat acest lucru, iar cercetători de renume mondial au condus astfel de investigații.
Psihologul Alberto Soler, citat de Ser Padres, subliniază această idee într-una dintre postările sale: „Copiii inteligenți mint mai des decât alți copii”, afirmă el, bazându-se pe cercetările lui Michael Lewis, profesor distins de pediatrie și psihiatrie la Universitatea Rutgers și director al Institutului pentru Studiul Dezvoltării Copilului de la Rutgers Robert Wood Johnson Medical School.
Soler explică că: „copiii cu un IQ mai mare mint mai frecvent decât cei cu un IQ mai scăzut”. De asemenea, cercetările lui Michael Lewis, reluate de Soler, arată că același fenomen se observă și în cazul inteligenței emoționale și al altor variabile precum judecata morală, funcțiile executive sau teoria minții.
Cu cât copiii obțin scoruri mai mari la aceste variabile, „cu atât tind să mintă mai mult”, concluzionează Michael Lewis, observație susținută și de psihologul Alberto Soler.
Motivul științific din spatele relației dintre inteligență și tendința de a minți, sau inteligența emoțională - nu trebuie să uităm că sensibilitatea ridicată este o trăsătură comună la mulți copii supradotați, aceștia putând fi copleșiți de durerea altora - are legătură cu dimensiunea cortexului cerebral și comportamentul primatelor.
Da, primatele!
Alberto Soler explică: „cu cât este mai mare utilizarea înșelăciunii la primate, cu atât este mai mare dimensiunea neocortexului lor.”
Așadar, dovezile științifice și cercetările în psihologie, precum cele realizate de Michael Lewis, sugerează că „minciuna este o abilitate care se dezvoltă odată cu creșterea inteligenței”, spune Alberto Soler, citând studiul „Înșelăciunea la copiii de 3 ani”.
Acest studiu, publicat în 1989 de Asociația Americană de Psihologie, a investigat abilitatea copiilor de a înșela pentru a vedea dacă pot ascunde în mod intenționat expresiile emoționale.
În cadrul studiului, copiii de 3 ani au fost rugați să nu se uite la o jucărie în timp ce cercetătorul părăsea camera. Ulterior, majoritatea copiilor au negat că s-au uitat sau nu au răspuns la întrebare.
Cu toate acestea, activitatea lor facială și corporală nu i-a diferențiat pe cei care mințeau de cei care spuneau adevărul.
Studiul concluzionează că copiii mici încep să învețe să-și mascheze expresiile emoționale, subliniind rolul socializării în acest proces. Aceste descoperiri sunt încă relevante, așa cum arată Alberto Soler.
Soler menționează și un alt studiu realizat de Michael Lewis și echipa sa, care a arătat că la vârsta de 2 ani, doar 38% dintre copii mințeau. Această cifră a crescut la aproape 90% la vârsta de 3 ani, iar la 5 ani toți copiii mințeau.
Concluzia lui Alberto Soler este clară: „Toți copiii mint”. Întrebarea importantă, spune el, este „ce fel de minciuni spun ei: pentru a face rău altora, pentru a-i proteja sau pentru a se proteja pe ei înșiși”.
Pentru a gestiona minciunile copiilor, Alberto Soler sfătuiește să le oferiți un bun exemplu: „încercați să nu-i mințiți”. De asemenea, asigurați-vă că nu le este frică să vă spună adevărul.
Soler avertizează că „dacă îi pedepsim aspru de fiecare dată când ne mint, probabilitatea ca ei să nu mintă va scădea considerabil”.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
