Vezi versiune Desktop
De ce unii copii nu mai vor să-și vadă părinții când devin adulți? Cele 5 atitudini care duc la înstrăinare și cum le poți evita
Sunt serile acelea în care ajungi acasă pe fugă, cu pungi în mâini, copilul obosit și morocănos, tu la fel. Poate doar ai visat în timpul zilei la o seară tihnită, cu râsete și povești. Dar în loc de liniște, începe ritualul: „Hai să vedem temele!”. Și ce urmează știm cu toții: frustrare, ceartă, poate chiar lacrimi.
Într-un episod recent Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro, moderatoarea Loredana Iriciuc a adus în discuție un subiect care a inflamat internetul: un clip viral în care Ana și Alexei Acsinte afirma că „temele de seară distrug mintea copiilor”.
„Ați postat un clip care a devenit viral despre cum «temele de seară distrug mintea». Ce e greșit în modelul clasic al temelor? Și cum poate arăta un model sănătos de învățare acasă?” a întrebat Loredana Iriciuc.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Alexei Acsinte începe cu un adevăr incomod: majoritatea copiilor din marile orașe își petrec după-amiezile în centre after school, unde își fac temele. Dar, în ciuda acestui efort, părinții simt nevoia, aproape compulsiv, să verifice temele când ajung acasă, în jur de ora 6 seara.
„Cei mai mulți dintre copiii din București, cel puțin, sau din orașele mari, își petrec după-amiezile în programul școala după școală sau într-un centru tip after school. Temele și le fac acolo.
90 și ceva% dintre părinți simt că e nevoie ca seara, când au ajuns acasă, la ora 6:00, să controleze temele. Bun, că le controlezi, e una, dar dacă nu sunt complete sau nu sunt corecte, simt nevoia să intervină și să le facă, să le refacă.
Și ce se întâmplă? Ciclul circadian e ăla care spune că seara la 6 e mai bine să nu mai muncești foarte mult, că de asta ne oprim atunci. Oricum n-ai timp să legi o relație cum trebuie cu copilul tău. Dacă consumi timpul ăla făcând teme, amputezi posibilitatea să dezvolți o mulțime de chestii faine în relația cu copilul”, subliniază Alexei Acsinte.
Această intervenție parentală, de multe ori făcută cu cele mai bune intenții, ajunge să saboteze învățarea reală. Pe de o parte, copilul nu își mai asumă responsabilitatea pentru temă. Pe de altă parte, profesorul este indus în eroare, crezând că elevul a înțeles lecția, când, de fapt, a fost ajutat sau chiar „salvat” acasă.
„Temele la ora aia se fac cu nervi, se fac cu tensiune. Îl înveți pe copil o lecție proastă. La școală n-o să se întâmple nimic, pentru că el va avea tema făcută: jumătate de părinte și un sfert de el. Îl păcălește pe domnul/doamna învățătoare de la școală, pentru că se duce copilul cu tema făcută și învățătorul o să zică «ok, înseamnă copilul ăsta trebuie să meargă mai departe, că s-a descurcat, pe pasajul ăsta s-a descurcat». Toată lumea pierde”, mai spune expertul.
În loc să te grăbești să o completezi sau să o corectezi, Alexei Acsinte propune o întrebare-cheie: „De ce nu e tema completă sau corectă?” Răspunsul ar putea deschide uși spre soluții reale, nu doar plasturi temporari:
„Eu personal nu mai controlez temele copiilor mei, dar la clasa întâi poate că e bine s-o faci, încă mai are nevoie de ghidaj suplimentar, poate și la clasa a V-a, iar e nevoie, e un hop acolo care e nevoie să fie susținut, dar nu le mai controlez, aștept ca ele să vină către mine dacă e nevoie.
Dar dacă ai controlat, următoarea întrebare pe care să ți-o pui ar fi de ce nu e completă sau corectă? Pentru că «de ce»-ul ăla s-ar putea să-ți dea foarte multe alte variante de reacție. Dacă răspunsul e «pentru că s-a întâmplat», că mai au și copiii zile proaste, s-a întâmplat și o lași așa că se poate întâmpla.
Dacă e repetitivă, hai să vedem care e «boala» care dă simptomul ăsta. Că poate să fie «boala» teme prea multe de la școală, s-ar putea să fie o neînțelegere profundă, s-ar putea să fie o atitudine proastă a copilului la after, unde trebuia să și le facă.
Și în funcție de răspunsul la «de ce?» iei măsuri. Dar sigur măsura cea mai proastă este să faci temele atunci seara cu el”.
Alexei Axinte propune o alternativă pentru copiii care aleg să nu își facă temele la timp sau cum trebuie:
„E o atitudine proastă a copilului și o vrei s-o corijezi? Du-te sâmbătă și duminică pe timpul lui și dimineața, nu seara, când toată lumea obosită, și dă-i să facă temele pe care nu și le-a făcut dintr-o atitudine potrivită la after pe parcursul săptămânii.
După două săptămâni în care te ții de consecința asta bine, copilul o să-și schimbe comportamentul, pentru că o să-și dea seama că «e mai ok să stau la after să mi-o fac».
E prea mult? E prea mare volumul?
Ministrul Educației, acum o lună, spunea mai mult de o oră n-ar trebui să consume temele pentru acasă unui copil. Pentru că dacă durează mai mult de o oră, copilul ăla nu se mai dezvoltă pe alte planuri și are nevoie de atât de multe zone de dezvoltare”.
SURSA FOTO: freepik.com @yunastudio
Ana Acsinte aduce în discuție un alt aspect dureros: și părinții sunt parte din acest sistem care forțează copiii.
„Se intră într-un cerc vicios. Pe de o parte, doamnele învățătoare dau teme multe, pe de altă parte și părinții sunt cei care cer teme multe. Și am trăit și personal această experiență în care spun doamnelor, «dați-le cât mai mult, cât mai mult»”, subliniază experta.
Ana Acsinte povestește cum, la o ședință cu părinții, a propus o idee: teme diferențiate, adaptate la nevoile fiecărui copil.
„Am discutat cu profesorul de limba română al fiică-mii mari. Eram în cadrul unei ședințe și discutam și cu ceilalți părinți care spuneau «dați-le mai mult». Și am zis «haideți să facem cumva altfel!».
Pentru că e un număr mai mic de copii în această clasă, să încercați să le dați niște teme adaptate pentru carențele pe care le are fiecare și pentru aspectele pe care le are fiecare de îmbunătățit.
În loc să fie multe pentru toți, la fel, poate dați câte o temă diferențiat, mai scurtă, dar fiicei mele pe complement unui alt copil, pe atribut, unui alt copil, pe un alt aspect pe care-l are de îmbunătățit.
Adică, să fie mai puțin, dar de bună calitate și cu maximă utilitate pentru fiecare copil în parte”, conchide Ana Acsinte.
Poate că nu vom putea schimba peste noapte sistemul, dar putem schimba ceva în casele noastre. Nu e despre a abandona temele, ci despre a schimba relația noastră cu ele. A le înțelege scopul. A le lăsa să fie responsabilitatea copilului. A le transforma în ocazii de autonomie, nu de control.
Și poate, în loc de „hai la teme!”, să spunem mai des:
„Hai să vorbim. Cum ți-a fost azi?”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
