Vezi versiune Desktop
Italian Brainrot | Mai pot copiii urmări o poveste sau înțelege un fir epic dacă sunt hrăniți doar cu astfel de secvențe? Psihologul Ana-Maria Zamfir explică ce se întâmplă în creierul celor mici
Află ce greșeli frecvente fac părinții cu cele mai bune intenții și cum le afectează acestea pe termen lung dezvoltarea copiilor, potrivit msn.com.
„Parentingul modern a luat-o razna!”, susțin psihologii.
SURSA FOTO: freepik.com @esich_elena
Mișcarea parentingului blând promitea o revoluție în modul în care ne raportăm la copiii noștri, punând accent pe empatie, conectare și respect. Însă, potrivit unor cercetări recente, peste 40% dintre părinții care se identifică cu acest stil se confruntă cu epuizare și un sentiment constant de inadecvare.
Întrebați cum se descurcă, mulți părinți au răspuns cu sinceritate: „Mă țin cu greu pe linia de plutire”, „Nu mai știu ce fac” sau pur și simplu „ahhhhhhh!!”. Mulți se simt pe marginea prăpastiei, epuizați de presiunea de a răspunde mereu „corect” și blând.
Psihologii atrag atenția că parentingul blând devine o capcană atunci când pune constant nevoile copilului mai presus de ale părintelui, fără să ofere soluții reale pentru comportamente dificile. În fața agresivității, opoziționismului sau a crizelor de furie repetate, strategiile blânde pot eșua, lăsând părinții neputincioși și confuzi.
Un studiu publicat în PLOS One arată că peste o treime dintre acești părinți prezintă simptome de epuizare și incertitudine parentală.
Mulți părinți recurg la limitarea timpului petrecut în fața ecranelor ca metodă de pedeapsă. Însă psihologii avertizează că această practică poate afecta relația părinte-copil.
Restricțiile aplicate ca sancțiune pot submina încrederea, pot încuraja accesarea tehnologiei pe ascuns și pot reduce deschiderea copiilor către dialog. În loc să genereze colaborare, aceste măsuri riscă să creeze tensiuni și rupturi emoționale.
În contrast, familiile care adoptă o abordare colaborativă a echilibrului digital, cu limite clare, discutate împreună și aplicate cu înțelegere, raportează relații mai solide și obiceiuri sănătoase.
Zonele fără tehnologie, discuțiile regulate despre siguranța online și modelarea unui comportament responsabil sunt mult mai eficiente pe termen lung.
Mulți dintre noi am fost crescuți de părinți hiperprotectivi și, fără să ne dăm seama, am preluat același stil. Parentingul elicopter, în care părinții supraveghează excesiv, intervin constant și gestionează în detaliu viața copilului, sabotează tocmai autonomia pe care ne dorim să o dezvoltăm la cei mici.
Copiii cărora nu li se permite să greșească, să experimenteze eșecul sau să-și asume decizii, devin dependenți de părinți și mai puțin rezilienți emoțional. Studiile arată că acești copii au dificultăți în luarea deciziilor, în gestionarea stresului și în adaptarea la situații noi.
Psihologii încurajează părinții să creeze contexte sigure în care copiii să-și exerseze autonomia: „Lăsați-i să greșească. Eșecul este o parte firească a învățării și o piatră de temelie a încrederii în sine”.
Trăim într-o cultură a comparației, unde se promovează constant realizările timpurii: copii care citesc la 2 ani, fac calcule complexe la 3 sau vorbesc două limbi străine până la grădiniță.
Deși este firesc să ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri, presiunea constantă pentru performanță poate genera anxietate, frustrare și resentimente.
Mulți copii încep să resimtă această presiune încă de la grădiniță, fiind împinși spre etape de dezvoltare pentru care nu sunt pregătiți emoțional.
Psihologii avertizează că această goană după „progres” riscă să saboteze dezvoltarea emoțională și socială a copilului.
Recomandarea specialiștilor? Învățare prin joc, timp pentru plictiseală și experiențe care dezvoltă inteligența emoțională și culturală: „Copiii au nevoie de timp să fie… copii. Nu de un CV impresionant la 4 ani”.
SURSA FOTO: freepik.com @galitskaya
Ore de pian, balet, engleză, robotică și fotbal, totul într-o singură săptămână. Programul supraîncărcat a devenit noua normalitate pentru mulți copii, dar cu un cost psihologic serios.
Copiii suprasolicitați sunt mai predispuși la burnout, lipsă de motivație academică și chiar epuizare emoțională încă din ciclul gimnazial. Cercetările arată că 78% dintre copiii între 9 și 13 ani își doresc mai mult timp liber.
Specialiștii recomandă reevaluarea echilibrului dintre activități structurate și timp liber: „Copiii au nevoie de timp să se joace, să viseze, să se plictisească. Din acest spațiu liber se naște creativitatea și autenticitatea”.
Interesul tot mai mare pentru „sărbătorirea fiecărei etape minore” indică faptul că mulți părinți se concentrează pe marcarea celor mai mici realizări ale copiilor. Acestea sunt descrise drept „mici triumfuri care fac inimile să tresalte”, părinții adăugând un aer festiv chiar și momentelor aparent nesemnificative.
Nu este de mirare că au crescut căutările pentru expresii precum „petrecerea primilor mei dinți”.
Părinții sunt adesea invitați să organizeze evenimente pentru fiecare mică reușită, ceea ce poate duce la o suprasolicitare a familiei extinse și a cercului de prieteni.
Această tendință devine îngrijorătoare în contextul avertismentului lansat în 2024 de chirurgul general al SUA, care atrăgea atenția asupra stresului parental tot mai accentuat, cauzat de presiunile culturale și cerințele excesive de timp.
În cercurile adepților parentingului blând, cuvântul „consecințe” pare să fi devenit tabu. Susținătorii acestei abordări susțin că ideal este ca un copil să fie motivat intern să se comporte adecvat, nu constrâns de pedepse sau recompense externe.
Totuși, studiile arată că aplicarea consecințelor logice, adică acelea legate direct de comportamentul copilului și care au sens pentru el, contribuie la îmbunătățirea comportamentului și a sănătății emoționale.
O altă idee greșită este că parentingul blând presupune să cedezi tuturor dorințelor copilului. În realitate, această metodă se bazează pe stabilirea de limite clare, respectuoase și adaptate vârstei copilului.
Majoritatea programelor parentale validate științific recomandă ignorarea pe termen scurt a comportamentelor minore neadecvate, strategie care, conform cercetărilor, duce la o scădere a neconformității și la îmbunătățirea comportamentului pe termen lung.
O meta-analiză recentă a confirmat legătura strânsă dintre perfecționism și epuizarea parentală. Studiile arată că părinții perfecționiști tind să își reprime emoțiile, ceea ce nu face decât să agraveze stresul și să contribuie la stări de epuizare accentuată.
Perfecționismul îi determină pe părinți să trăiască frecvent cu griji intense și emoții negative, să-și impună standarde imposibil de atins și să fie excesiv de critici față de propriile greșeli. Mulți ajung să se simtă „părinți ratați” doar pentru că nu prepară cereale artizanale, nu fac unt de nuci în casă, nu organizează o „petrecere cu zâna măseluță” sau pentru că al lor copil de doi ani nu doarme 14 ore legate.
În această interpretare greșită a parentingului blând, în special mamele ajung să resimtă o presiune uriașă la fiecare interacțiune, simțind că orice comportament al copilului reflectă direct calitatea relației lor cu acesta. Iar această presiune constantă poate deveni copleșitoare.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Una dintre cele mai importante schimbări în parentingul modern este creșterea conștientizării asupra sănătății mintale și a dezvoltării inteligenței emoționale. Abordările tradiționale puneau accent, în principal, pe disciplină și performanță academică, ignorând adesea bunăstarea psihologică a copiilor. Însă cercetările recente subliniază rolul echilibrului emoțional în dezvoltarea armonioasă a copilului.
Studiile despre epuizarea parentală arată că părinții suprasolicitați sunt mai predispuși să ajungă, fără intenție, la comportamente de abuz sau neglijență, ceea ce poate avea consecințe serioase, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, asupra copiilor.
Tot mai mulți părinți conștienți construiesc medii în care exprimarea emoțiilor este încurajată, iar discuțiile despre sănătatea mintală devin normale. În schimb, părinții care ajung la epuizare emoțională pot suferi schimbări de comportament ce afectează negativ atât dezvoltarea psihică, cât și cea fizică a copiilor lor.
Specialiștii atrag atenția că avalanșa de sfaturi despre cum „să fii un părinte bun” îi face pe mulți adulți să creadă că fiecare interacțiune cu copilul este decisivă pentru viitorul acestuia.
Dr. Vivek Murthy, chirurgul general al SUA, a avertizat că părinții de astăzi se confruntă cu „factori de stres unici” și au nevoie de mai mult sprijin decât în trecut.
Aceste tendințe reflectă o problemă mai adâncă a culturii parentale actuale: obsesia pentru perfecțiune, în detrimentul conexiunii reale și al așteptărilor echilibrate.
Psihologii pediatri subliniază că un copil reușit nu se formează urmând fiecare modă din parenting, ci prin construirea unei relații autentice, în care părinții sunt calzi, prezenți și stabilesc limite clare, adaptate vârstei și nevoilor copilului.
Obiectivul nu este să fim părinți perfecți, ci să fim părinți conectați, flexibili și atenți, atât la nevoile copilului, cât și la propria noastră sănătate mintală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Prezenţa la proba scrisă a...
Rafa Guerrero, psihoterapeut și specialist recunoscut...
