Tradiții din întreaga lume pentru momentul în care cade primul dinte: „Nașul dinților”, „Zâna Măseluță” sau „Moșul Dinților” sunt doar câteva dintre ele / FOTO: freepik.com @yanadjana

Poate că ați auzit de Zâna Dinților sau Zâna Măseluță, dar în întreaga lume există diverse tradiții menite să îi ajute pe copii să facă față pierderii primului dinte de lapte cu bucurie și liniște sufletească.

Pentru mulți copii, a avea dinții slăbiți și a-și pierde dinții este o perioadă anticipată și interesantă. Cu toate acestea, pentru alții, poate fi o experiență neplăcută, deoarece implică pierderea unei părți a corpului lor.

De-a lungul istoriei, părinții și-au dezvoltat obiceiuri și tradiții pentru a-și însoți copiii în această etapă a copilăriei. Mai jos, vă prezentăm câteva dintre aceste tradiții. De la ritualuri cu Zâna Măseluță în America de Nord la obiceiuri de a arunca dinții în aer în Coreea, să descoperim împreună cum diferite culturi sărbătoresc acest moment special în viața copiilor lor.

Tradiții pentru când cade primul dinte de lapte: pentru ce sunt acestea?

Înainte de a explora diferitele tradiții din întreaga lume legate de momentul în care copiilor le cad dinții de lapte, să înțelegem importanța acestor obiceiuri. Ele îndeplinesc diverse roluri esențiale:

Distrage atenția de la durere: Tradițiile oferă o modalitate de a distrage atenția copiilor de la orice durere sau disconfort pe care îl pot simți în timpul căderii dinților de lapte.

Generați speranță sau așteptări pozitive: Aceste ritualuri creează o atmosferă de anticipare pozitivă în jurul momentului pierderii primului dinte, transformând o experiență potențial stresantă într-una plină de speranță și entuziasm.

Compensează tristețea cu un cadou: Unele tradiții implică oferirea unui mic cadou copilului pentru a compensa orice tristețe pe care ar putea s-o simtă în legătură cu pierderea dinților. Aceasta adaugă o notă de bucurie în proces.

Oferă o explicație prin fantezie: Multe obiceiuri sunt însoțite de povești și personaje fantastice, precum Zâna Măseluță, care oferă o explicație magică pentru pierderea dinților. Aceste povești adaugă un element de fantezie și farmec acestui moment de tranziție.

Scapă de grijile legate de pierdere: Tradițiile ajută copiii să treacă cu mai multă ușurință peste griji sau anxietăți legate de pierderea primului dinte de lapte. Ele oferă un cadru în care copiii se simt sprijiniți și încurajați să abordeze acest proces natural cu încredere și curiozitate.

Schimbați dinții pentru cadouri

Vikingii au dat naștere unui obicei fascinant - schimbul dinților de lapte pentru bani. Acești războinici antici credeau că purtarea oricărei părți a unui copil le-ar aduce noroc în luptă. Din acest motiv, când copiii și-au pierdut dinții temporari, vikingii i-au cumpărat pentru a crea amulete sub formă de coliere. De-a lungul timpului, această tradiție a evoluat. Deși schimbul de dinți pentru bani sau alte cadouri este încă în vigoare, astăzi are loc sub pernă, iar personaje fictive se ocupă de această misiune. Cel mai cunoscut și important este Zâna Măseluță.

Zâna Măseluță

În Statele Unite, Canada, Anglia, Irlanda, Norvegia, Germania, Danemarca, Noua Zeelandă și Australia, părinții încurajează copiii să-și așeze dinții de lapte sub pernă. În timpul nopții, Zâna Măseluță se transformă într-o poveste magică, înlocuind dinții cu monede sau mici cadouri. Această poveste cu tentă mitologică a rezistat de-a lungul secolelor și a fost transmisă din generație în generație în țările vorbitoare de limbă engleză. Popularitatea sa a crescut semnificativ după publicarea cărții „The Tooth Fairy” a lui Lee Rogow în 1949.

Șoricelul cel Bun

În culturile vorbitoare de limbă spaniolă, schimbul de dinți pentru cadouri are un alt protagonist - un mic șoarece. Mecanismul este asemănător în toate cazurile: copiii pun dinții de lapte sub pernă, iar în timpul nopții, șoarecele îi ia și lasă în schimb bani sau mici daruri.

Această tradiție a șoarecelui își are originile într-o poveste franceză din secolul al XVIII-lea intitulată „La Bonne de Petite Souris” (Șoarecele cel Bun). În această poveste, o zână se transformă într-un șoarece și se ascunde sub perna unui rege rău pentru a-l învinge, adunându-i dinții. De-a lungul timpului, această poveste s-a răspândit și a fost integrată în cultura spaniolă. În 1894, părintele Luis Coloma a folosit-o ca sursă de inspirație când Familia Regală i-a cerut să scrie o poveste pentru viitorul rege Alfonso al XIII-lea, care pierduse primul dinte de lapte. Astfel, s-a născut povestea șoricelului Pérez, care, în timpul nopții, colectează dinții de lapte ai copiilor și îi înlocuiește cu monede. Această poveste a devenit populară în multe țări din Europa și America Latină, primind diverse nume în funcție de țară.

În Italia, șoricelul se numește Topolino. În Spania și în unele țări din America Latină, este cunoscut sub numele de Ratoncito Pérez. În Catalonia, copiii așteaptă pe „Els Angelets”. În Cantabria, rozătoarea care face schimbul se numește „Esquilu de los Dentis”, o veveriță care înlocuiește dinții cu cadouri. În Franța, copiii îl numesc „La Petite Souris” (Șoricelul Mic), iar în loc de monede, șoricelul aduce jucării.

„Eliberarea” dinții de lapte

În unele țări, copiii aleg să își elibereze dinții de lapte, în loc să îi schimbe pentru cadouri, urmărind să încurajeze creșterea unor dinți noi, sănătoși și puternici. Această tradiție are variații interesante în funcție de locația geografică și conține o doză de simbolism unic.

Japonia: Aici, copiii își aruncă dinții inferiori în sus, în aer, în timp ce dinții superiori sunt aruncați în jos, spre pământ. Direcția traseului dintelui indică, în concepția lor, în ce direcție ar trebui să crească cei noi.

Orientul Mijlociu (Egipt, Iordania, Irak, Palestina): Copiii își aruncă dinții de lapte spre soare, cerând astfel să le trimită dinți noi și mai puternici. Această acțiune reflectă dorința de a obține dinți mai strălucitori și mai sănătoși.

Republica Dominicană, Botswana, Etiopia: În aceste țări, copiii aruncă atât dinții de sus, cât și cei de jos spre tavan. Ei speră că un șoarece va ridica aceste piese de sub acoperiș și le va înlocui cu dinți puternici, asemănători celor ai unei rozătoare.

Țara Bascilor: Aici, tradiția implică o figură numită "Maritxu Teilatuko," care înseamnă "Maria acoperișului." Copiii își aruncă dinții de lapte în tavan, cântând sau recitând versuri speciale, oferindu-i astfel Mariei dintele vechi și cerându-i unul nou. Dacă observă o nouă stea pe cer în acea noapte, se crede că dintele s-a transformat într-o stea.

Nigeria: Copiii din Nigeria își aruncă dinții în pod în timp ce recită o rugăciune pentru ca șoarecii să nu-i mănânce. Ei cred că, dacă o rozătoare îi înghite dinții, nu vor crește alții noi înlocuire.

Punerea dinților de lapte în locuri speciale

O altă tradiție intrigantă legată de momentul în care un copil își pierde un dinte de lapte este să așeze această mică piesă într-un loc special. În diverse părți ale lumii, această practică variază, dar scopul rămâne același: să faciliteze creșterea dintelui permanent.

Europa: În unele regiuni din Europa, copiii își îngroapă dinții de lapte în pământ. Această acțiune este însoțită de credința că prin această înmormântare simbolică, se va promova creșterea sănătoasă a dintelui nou.

Ucraina: Aici, copiii își înfășoară dinții de lapte într-o bucată de pânză și îi așează într-un colț al casei, departe de lumină. În timp ce fac acest gest, recită: „Ia-mi dintele vechi și adu-mi unul nou”. Această tradiție are rădăcini adânci în cultura ucraineană și reprezintă o modalitate de a marca trecerea la o nouă etapă în viața copilului.

Norvegia: Aici, copiii lasă un dinte căzut într-un pahar de lapte peste noapte, iar dimineața găsesc o monedă în locul lui. Această tradiție adaugă un element de farmec și mister momentului pierderii dinților de lapte.

Coreea, India și Vietnam: În aceste țări, copiii își plasează dinții inferiori pe acoperiș și dinții superiori sub podea. Se crede că această practică va stimula creșterea unor dinți noi într-un ritm constant, la fel ca în cazul dinților de șoarece.

China: În China, dinții de sus sunt așezați la picioarele patului, iar dinții de jos sunt plasați pe tavan. Acest aranjament meticulos are ca scop accelerarea sosirii dinților noi. Credința este că poziționarea atentă a acestor dinți în aceste locuri specifice va aduce mai repede dinții permanenți.

Ajutor de familie

În lumea largă a tradițiilor legate de căderea dinților de lapte, există și alte obiceiuri care se diferențiază de ritualurile cu personaje magice, implicând membri ai familiei care joacă un rol special în legătură cu dinții lipsă. Iată câteva exemple notabile:

Bulgaria: Deși copiii din Bulgaria sunt familiarizați cu povestea Zânei Măseluță, uneori, responsabilitatea schimbului dinților de lapte cu monede revine bunicilor. Aceasta oferă o legătură puternică între generații și încurajează o relație specială între bătrânii familiei și cei mici.

Țara Bascilor: În anumite regiuni ale Țării Bascilor, există un obicei numit șlefuirea dinților pierduți. Acest proces trebuie să fie efectuat de copil în compania unei femei apropiate, de preferință mama. Se crede că acest obicei asigură că dinții permanenți vor crește corect. Oamenii din această regiune acordă o importanță deosebită aliniamentului dintilor.

Cautarea „Nașului de Dinte”: Unele familii au adoptat o tradiție interesantă - aceea de a căuta un „naș de dinte”. Această persoană specială are responsabilitatea de a oferi un cadou în schimbul dintelui. Acest obicei poate întări legăturile familiale și poate fi o modalitate minunată de a sărbători momentul pierderii unui dinte de lapte.

Tradiții în România pentru când cade un dinte de lapte

Deși tradițiile pot varia în funcție de regiune și familie, există câteva obiceiuri comune în legătură cu acest eveniment important:

Moșul Dintilor: În multe părți ale României, există o tradiție numită „Moșul Dinților” sau „Moșul Cățelului”. Copiii pun dinții căzuți sub pernă sau într-un loc special, iar „Moșul Dinților” vine noaptea și înlocuiește dantura cu mici cadouri sau bani.

Aruncarea dinților: În unele zone, copiii aruncă dintele căzut pe casă sau în curte, în speranța că noul dinte va crește sănătos și puternic.

Păstrarea dinților: Unele familii păstrează primul dinte de lapte ca o amintire specială într-o cutie sau plic.

Obiceiuri religioase: În anumite locuri, părinții pot merge la biserică pentru a-și ruga pentru sănătatea viitoare a dinților permanenți ai copilului.

Acestea sunt câteva dintre tradițiile legate de căderea primului dinte de lapte în România. Fiecare familie poate avea propria sa variantă a acestor obiceiuri.

Adaptați tradițiile când cade un dinte de lapte

Cu siguranță ați observat deja că există o gamă largă de tradiții care însoțesc copiii atunci când își pierd primul dinte de lapte. Aceste obiceiuri, încărcate de semnificație și îmbogățite de diversitate culturală, oferă o oportunitate minunată de a sărbători și de a marca această etapă importantă în viața micuțului tău.

Aceste tradiții pot servi ca sursă de inspirație, și puteți alege să le adaptați pentru a crea un ritual personalizat, unic, care să motiveze și să aducă bucurie copilului tău în această perioadă emoționantă. Bogăția acestor practici culturale ne amintește de importanța sărbătoririi tranzițiilor copilăriei și de puterea de a întări legăturile familiale în fiecare etapă a creșterii copiilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.