Deși intențiile noastre sunt nobile, excesul de protecție poate îngrădi dezvoltarea personală și capacitatea copiilor de a se adapta la realitățile lumii înconjurătoare. Într-adevăr, experții în parenting susțin că a lăsa copiii să facă greșeli poate fi una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-o putem oferi ca părinți.

Omul își manifestă dragostea pentru cei apropiați în multe feluri, iar dorința de a-i proteja pe copii de orice pericol sau dificultate este, fără îndoială, una dintre cele mai puternice expresii ale acestei iubiri. Cu toate acestea, calea către dezvoltarea personală și maturitate necesită o anumită doză de provocări și dificultăți. De ce să îi privăm pe copiii noștri de oportunitatea de a-și testa limitele și de a învăța din propriile lor experiențe?

Citește și Simplul obicei care îl face pe copil să învețe să economisească, potrivit unui om de afaceri: De la ce vârstă să începi cu metoda „cele patru pușculițe”

Greșelile fac parte din procesul natural de învățare și creștere

Un studiu extins efectuat de Asociația Americană de Psihologie și publicat în Developmental Psychology a arătat în mod clar că supraprotecția poate avea efecte contraproductive asupra dezvoltării copiilor. Cercetarea a analizat interacțiunile a peste 400 de copii pe parcursul a 8 ani și a dezvăluit că părinții care au intervenit prea mult în rezolvarea problemelor copiilor lor au contribuit la dezvoltarea unei toleranțe scăzute la frustrare. Atunci când copiii nu sunt expuși la situații dificile și nu sunt lăsați să găsească propriile soluții, abilitatea lor de a gestiona emoțiile negative și de a face față provocărilor se deteriorează.

Dincolo de dorința firească de a proteja, trebuie să recunoaștem că greșelile fac parte din procesul natural de învățare și creștere. Fiecare greșeală reprezintă o oportunitate de a înțelege consecințele acțiunilor noastre și de a căpăta încredere în propriile forțe pentru a depăși obstacolele. A lăsa copiii să își asume responsabilitatea pentru propriile lor decizii și pentru rezolvarea problemelor îi ajută să devină mai independenți și mai încrezători în abilitățile lor.

„Dacă încerci să acoperi sau să negi emoții, ele nu dispar”

În tumultul dezvoltării lor, copiii trebuie să navigheze printre valurile diferitelor emoții - de la tristețe și furie până la frustrare. Acestea nu sunt doar stânci în calea lor, ci binecunoscutele etape ale creșterii lor. Experiența și gestionarea acestor emoții sunt elemente esențiale ale călătoriei lor către maturitate. Învățând să nu ascundă sau să nege astfel de sentimente, ci să le înțeleagă și să le îmbrace, copiii își croiesc drumul spre o înțelegere profundă a propriei lor ființe.

Marta Reinoso Bernuz, profesor la prestigioasa Universitatea Oberta de Catalunya (UOC) și director al masterului UOC în Psihologia Copilului și Adolescentului: Tehnici și Strategii de Intervenție, dezvăluie o perspectivă înțeleaptă asupra acestei necesare călătorii emoționale. „Dacă încerci să acoperi sau să negi emoții precum confuzia, tristețea sau furia, ele nu dispar. Când copiii se simt respectați, auziți și iubiți (chiar și în mijlocul confuziei, tristeții și furiei), ei sunt în cele din urmă capabili să găsească modalități de a rezolva și de a integra probleme dificile sau complexe într-un mod sănătos și semnificativ”, explică Bernuz.

Vezi și Cum să evitați să vă răsfățați copilul? Specialiștii în parenting spun ce să faci și ce să nu faci pentru a forma o relație sănătoasă cu micuțul

Greșeala este firească

SURSA FOTO: freepik.com @master1305

Cu fiecare pas înainte, copiii noștri pășesc într-o lume plină de provocări și descoperiri. Învață să meargă, căzând și ridicându-se, pentru ca acest proces natural să îi însoțească în tot ceea ce fac. Într-un peisaj în care greșeala pare să fie eliminată din ecuație, este esențial să ne întrebăm de ce încercăm să ștergem bug-ul din codul vieții noastre. Mesajele precum „nu poți face asta” pot submina încrederea în sine și să alimenteze o dependență excesivă de ghidarea părinților.

Savantul în psihologie Amalia Gordóvil Merino, o prezență puternică în Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Oberta de Catalunya (UOC), este de părere că greșelile sunt esențiale pentru a învăța și a reorienta direcția situațiilor. „Greșelile ne sunt călăuze în procesul de dezvoltare. Ele ne permit să învățăm și să ne reevaluăm situațiile”, afirmă Merino.

Evitarea greșelilor poate însemna îngrădirea unei experiențe naturale a învățării. Așa cum fiecare cădere în timpul învățării mersului ne îmbogățește cunoștințele, greșelile reprezintă porți către înțelepciunea în dezvoltare. Ele reprezintă șanse de a învăța lecții prețioase, de a rafina abilități de soluționare a problemelor și de a înrădăcina rezistența emoțională.

Beneficiile de a lăsa copiii să facă greșeli

În călătoria lor de creștere și descoperire, copiii se confruntă adesea cu obstacole și greșeli. Aceste momente, deși par a fi semne de eșec, au un rol important în modelarea dezvoltării lor. Dacă o temă este uitată la școală sau exercițiile sunt abordate greșit, acestea pot fi oportunități prețioase pentru a învăța lecții valoroase. Amalia Gordóvil Merino subliniază că învățarea din greșeli este esențială pentru dezvoltarea copiilor.

Merino subliniază că a lăsa copiii să învețe consecințele propriilor lor acțiuni îi ajută să își asume responsabilitatea și să devină mai autonomi. De asemenea, ea subliniază că studiile, inclusiv cercetările realizate de Asociația Americană de Psihologie, arată că părinții care promovează autonomia copiilor au rezultate mai bune decât cei care încearcă să prevină orice dificultate.

Depășirea sentimentului de neputință

În efortul nostru de a fi părinți atenți și implicați, poate că uneori uităm că prea multă grijă poate avea efecte nedorite asupra dezvoltării copiilor noștri. În încercarea de a-i proteja de greșeli și dificultăți, există riscul subtil de a prelua sarcinile lor și a le transmite neintenționat mesajul că nu sunt în stare să facă lucrurile singuri.

O serie de studii, printre care și unul realizat de prestigioasa Asociație Americană de Psihologie, au investigat impactul stilului parental asupra copiilor. Rezultatele acestor cercetări relevă diferențe semnificative între două abordări distincte: controlul excesiv și promovarea autonomiei.

În cadrul acestor studii, copiii cu părinți care încurajează autonomia au arătat un comportament notabil. Chiar și în absența părinților, acești copii au căutat să îndeplinească cerințele sau sarcinile lor, chiar dacă provocările erau dificile și frustrante. Au încercat să înfrunte situațiile, să găsească soluții și să învețe din greșeli.

Pe de altă parte, copiii crescuți într-un mediu de control excesiv, în care părinții intervin constant pentru a preveni sau a rezolva greșelile, s-au confruntat cu dificultăți în gestionarea sarcinilor și provocărilor. Aici, supraprotecția poate duce la un sentiment de nesiguranță și neputință, determinându-i să renunțe mai repede în fața dificultăților.

Se construiește reziliența copiilor

În universul protecției părinților, există un subtil echilibru între a ghida copiii și a-i lăsa să exploreze prin propriile greșeli. Supraprotejarea, încercarea de a elimina orice umbră de stres sau frustrare, ar putea avea efecte mai puțin benefice asupra creșterii lor. O asemenea abordare poate să le refuze șansa de a-și dezvolta abilitatea de a se confrunta cu provocări și de a depăși obstacolele. Aici, toleranța la frustrare joacă un rol esențial, fiind o aptitudine ce îi înzestrează pe copii cu instrumentele necesare pentru a înfrunta situațiile dificile, a învăța din eșecuri și a găsi soluții ingenioase la probleme.

Amalia Gordóvil Merino subliniază că reacția la frustrare are un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor noștri. În acest sens, încercarea de a-i proteja de orice formă de dezamăgire poate antrena riscuri pe termen lung. Merino adaugă că evitarea momentelor de criză și încercarea de a împiedica copiii să facă greșeli îi poate priva de șansele de a învăța cum să se descurce în lumea reală. Acest lucru nu face altceva decât să amâne momentul inevitabil în care vor trebui să se confrunte cu obstacolele și să învețe din propriile experiențe, iar frustrarea rezultată din lipsa de experiență în gestionarea greutăților poate fi mai copleșitoare.

Neglijarea construirii unei capacități solide de gestionare a frustrării poate avea consecințe semnificative în viața ulterioară a copiilor. Pot apărea dificultăți în dezvoltarea autonomiei și a încrederii în sine. Mai mult, pot să se instaureze stări de anxietate sau dependență emoțională, care să îi influențeze în relațiile interpersonale sau în atitudinea față de provocări.

Construirea unei viziuni pozitive

În lumea în plină expansiune a creșterii copiilor, există un adevăr fundamental: să înveți și să te dezvolți implică experiența încercării și a erorilor. Psihologul Marta Reinoso Bernuz aduce în discuție importanța unei perspective pozitive asupra acestui proces.

Unul dintre secretele dezvoltării autonome a copiilor constă în transmiterea încrederii și a sentimentului de siguranță. Bernuz subliniază că încrederea în propriile puteri este cheia care deblochează ușa autonomiei: „Atunci când o persoană simte că are capacitatea, va putea să acționeze pentru a-și atinge dorințele sau nevoile. Este un proces de învățare și de formare”.

Un element esențial în acest proces este să înțelegem că greșelile nu sunt doar permise, ci sunt parte integrală a învățării. În această călătorie a descoperirii de sine, vor exista erori care vor fi doar pași pe o scară către succesul dorit. Pentru a susține această evoluție, trebuie să ne concentram asupra potențialului pe care îl dețin copiii noștri. Din perspectiva lui Bernuz, învățarea înseamnă urcarea treptelor către dezvoltare, cu privirea ațintită spre realizări și nu spre eventualele deficituri.

Conceptul de „eșec” poate fi înlocuit cu unul mai încurajator: „încet, câte puțin”. Acest nou mod de a aborda greșelile deschide uși către transformare și îmbunătățire constantă. În viziunea sa, aceasta reprezintă evoluția, o mișcare înainte în căutarea cunoașterii și dezvoltării personale.

Evită capcana dependenței emoționale

În maratonul creșterii copiilor, dorim cu toții să fim o prezență constantă și susținătoare în viețile lor. Totuși, trebuie să fim conștienți că mesajele pe care le transmit acțiunile noastre, chiar și cele non-verbale, pot avea un impact subtil asupra dezvoltării lor emoționale.

Supraprotecția bine intenționată poate avea efecte nedorite, inclusiv construirea unei dependențe emoționale de părinți. Aceasta poate transmite copiilor că frustrarea și dificultățile nu sunt suportabile și că trebuie să depindă de prezența părinților pentru a le depăși. În acest fel, copiii pot dezvolta o vulnerabilitate către anxietate, bazându-se pe sprijinul constant al părinților pentru a face față stresului și disconfortului.

Când intervenția părinților în situațiile dificile sau provocatoare devine constantă, riscăm să creăm o rețea de dependență emoțională. Aceasta poate determina copiii să caute mereu ghidare și sprijin extern, lipsindu-i astfel de abilitățile necesare pentru a se confrunta cu provocările vieții. Copiii pot ajunge să se simtă nesiguri și copleșiți în situații care, în mod normal, ar fi considerate normale în viața de zi cu zi.

Citește și Reacția creierului copilului la critică. Un studiu recent dezvăluie marile daune pe care le provoacă pe termen scurt și lung: „Poate fi dezastruos”

Ajutați-i să fie flexibili în fața evenimentelor neprevăzute

SURSA FOTO: freepik.com @standret

Navigând prin nesiguranțele vieții, copiii au nevoie să dobândească o abilitate valoroasă: flexibilitatea. Același principiu care le permite să își învețe lecțiile din greșeli îi poate ghida și în fața evenimentelor neprevăzute. Astfel, învățând de mic că greșelile sunt inevitabile, copiii devin mai bine pregătiți pentru provocările neașteptate și dezvoltă o capacitate de adaptare vitală în viața de adult.

Specialiștii în dezvoltarea copilului susțin că promovarea autonomiei poate fi cheia pentru construirea acestei flexibilități. Prin abordări practice și încurajatoare, copiii pot fi ghidați pe drumul autonomiei și învățării din experiențe variate.

Un prim pas este să le oferim sarcini potrivite vârstei lor, precum realizarea temelor sau sarcinilor casnice, pe măsură ce cresc în responsabilitate. De asemenea, este important să îi încurajăm să interacționeze cu mediul lor în mod independent, să-și exprime gândurile și să pună întrebări atunci când interacționează cu profesioniști, precum medici sau profesori. Acest lucru le permite să dobândească încredere în propriile lor abilități de comunicare și interacțiune.

În plus, celebrarea și întărirea acțiunilor de autonomie pe care copiii le întreprind în mod treptat poate consolida acest sentiment de competență și independență. Gesturi mici, cum ar fi să pună rufele murdare în mașina de spălat sau să arunce gunoiul, devin pietre de temelie pentru dezvoltarea unui caracter puternic și încrezător.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că frustrarea joacă un rol esențial în acest proces. În frustrare se ascunde oportunitatea de creștere și dezvoltare. Amalia Gordóvil Merino subliniază importanța de a oferi copiilor oportunitatea de a experimenta frustrarea, deoarece acesta este un motor puternic pentru creșterea personală. Când copiii sunt expuși la situații care nu merg întotdeauna conform planului, ei învață să găsească soluții și să devină mai puternici în fața provocărilor.

Bilanțul subtil al supraprotecției

În drumul lor către maturitate, copiii au nevoie de mai mult decât doar iubire și ghidare - au nevoie de oportunitatea de a crește, de a învăța și de a se confrunta cu provocările vieții în mod independent. Supraprotecția, deși poate părea expresia iubirii profunde, poate ascunde riscuri neașteptate pentru dezvoltarea emoțională și capacitatea lor de a se adapta la provocările din jur.

Adevărul subtil din spatele supraprotecției este că adevărata iubire și educație nu stau în a acoperi copiii cu un scut de dificultăți sau frustrări, ci în a-i învăța să navigheze prin aceste obstacole în mod sănătos și eficient. Copiii au nevoie de spațiu pentru a face greșeli, pentru a-și confrunta temerile și pentru a învăța să-și gestioneze emoțiile într-un mod care să le servească în viitor.

Este esențial ca părinții să fie ghizi în viața copiilor lor, dar în același timp să le ofere libertatea de a explora și de a învăța din propriile experiențe. Această abordare nu numai că le dezvoltă independența și încrederea în sine, ci îi înzestrează și cu instrumentele necesare pentru a se adapta la provocările complexe ale vieții.

Deci, în calitate de părinți, ne asumăm rolul de a fi înțelegători, călăuze și susținători. Într-o lume plină de provocări și oportunități, ne putem transforma copiii în indivizi puternici, adaptați și încrezători, pregătiți să înfrunte cu curaj orice drum al vieții.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.