Vezi versiune Desktop
Expresiile pe care un psiholog pentru copii îi imploră pe părinți și bunici să înceapă să le spună cât mai repede: „Fac o diferență uriașă în dezvoltarea lor!”
Există un adevăr rar spus despre viața de părinte: cât de greu este să rămâi calm atunci când ai ținut în tine toată ziua, fără să explodezi.
Și iată-te ajuns în momentul acela familiar: spui pentru a cincea oară „Hai, încalță-te, trebuie să plecăm”, iar copilul tău te privește cu seninătatea unui călugăr zen și răspunde, calm: „Mă joc.” Tu, care acum cinci minute îți repetai în gând mantre de liniște, îți pierzi cumpătul.
Știi deja ce urmează: vocea ta se ridică mai mult decât ți-ai fi dorit, ochii copilului se întristează, iar vinovăția se strecoară în sufletul tău ca un șarpe tăcut... Greșeala s-a produs.
Dar mai important decât greșeala este ce faci după aceea.
A-i cere iertare copilului tău nu înseamnă că îți pierzi autoritatea, spun specialiștii bebesymas.com. Dimpotrivă, îi arăți că ești om, că greșelile fac parte din viață și că repararea lor este o formă de iubire, de creștere, de reconectare.
Totuși, nu orice „îmi pare rău” are efect. Dacă nu e spus cu prezență și sinceritate, e ca o îmbrățișare fără brațe, goală, mecanică.
De aceea, îți propunem trei afirmații calde și vindecătoare, pe care le poți rosti când ai greșit față de copilul tău. Nu sunt formule magice, ci puncte de plecare. Adaptează-le vocii tale și situațiilor prin care treceți.
Această afirmație sparge masca perfecțiunii pe care adulții o poartă adesea.
Adevărul este că nu ne-am născut știind cum să fim părinți. În fiecare zi improvizăm cu ceea ce avem la îndemână: puțin somn, multă oboseală, iubire, îndoieli și speranță.
Să-i spui sincer unui copil că ai greșit este un dar. Îi arăți că iubirea nu înseamnă rigiditate, ci flexibilitate emoțională. Că autoritatea adevărată nu țipă, ci privește adânc și ascultă cu răbdare.
Exemplu: Îi smulgi caietul din mână pentru că nu voia să se oprească din desenat ca să vină la cină. După câteva momente, respiri adânc, te așezi lângă el și îi spui calm: „Ceea ce am făcut nu a fost corect. Învăț să fiu mama ta, așa cum înveți și tu să fii copil. Și uneori nu reușesc să mă comport așa cum mi-aș dori.”
Această afirmație este un act de justiție emoțională. Să vorbești din frustrare nu este același lucru cu a spune ceva cu adevărat intenționat. Iar copiii simt asta.
Chiar dacă nu înțeleg toate cuvintele, percep tonul, gesturile și energia din spatele lor.
Spunând acest lucru, îi transmiți mesajul că este demn de respect chiar și atunci când tu ești copleșit. Nu este vina lui că ai explodat.
Da, este firesc să te enervezi uneori, dar responsabilitatea pentru reacțiile tale îți aparține.
Exemplu: Te grăbești să-ți pregătești rucsacul și, nervoasă, strigi: „Mereu e la fel! Iar întârziem din cauza ta!” Mai târziu, când îl vezi tăcut și retras, te apropii cu blândețe și îi spui: „Ți-am vorbit din furie, nu din dragoste. Dar tu meriți cuvinte care vin din iubire. Îmi pare rău.”
Uneori, iertarea vine împreună cu o promisiune. Nu una goală, ci un angajament sincer: „Voi încerca din nou.”
Să fii părinte înseamnă și să te reeduci permanent. Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți care nu renunță la relația cu ei atunci când greșesc.
Această afirmație le oferă speranță. Pentru că nu rămâne blocată în greșeală, ci deschide o cale. Le spune: „Te văd, îmi pasă și nu voi renunța la tine.”
Exemplu: Ai ignorat cererea lui de ajutor pentru că erai ocupată cu telefonul. Mai târziu, îți dai seama că s-a simțit singur. Te apropii de el înainte de culcare și îi șoptești: „Am greșit azi. Dar țin atât de mult la tine încât mâine voi încerca să fiu mai prezentă pentru tine.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Ministrul Educației, Daniel...
