Fotografie de la Lisa Fotios, Pexels

"Frica de alimente, în sensul că previi stând departe de alimente, este o idee greşită. Şi cele mai noi ghiduri de diversificare, cele care ne învaţă cum oferim alimentele solide sugarului, începând cu 4 luni de viaţă, până la 6 luni, să începem o alimentaţie treptată, complexă, curată, cât mai neprocesată din punct de vedere chimic şi industrial, cu grupele mari de alimente. Înţelegem aici şi fructe, legume, preparate de origine animală. Lucrul ăsta trebuie introdus după scheme care sunt foarte generoase, tocmai pentru a vedea toleranţa sugarilor la alimente. 

În momentul diversificării şi pe parcursul ei să nu ne ferim de alimentele noi oferite copilului. Reacţiile care par ciudate, dubioase, de genul vărsături, pete pe corp, modificări la nivelul scaunului, trebuie anunţate medicului pentru a putea lua o consecinţă ca atare în funcţie de evoluţia celui mic", a declarat dr. Iulia Tincu, şef de secţie gastroenterologie pediatrică la Spitalul de Copii Victor Gomoiu, în cadrul podcastului Creştem Mari, moderat de Ramona Păuleanu. 

Când are copilul reflux gastro-esofagian

Întrebată dacă orice regurgitare a copilului poate fi considerată reflux, specialistul a punctat că "vărsătura este o eliminare cu efort, spontană, cu agitaţie înainte, cu paloare a copilului, cu modificare a stării generale. Atât regurgitaţia cât şi vărsătura dau impresia că ceva nu funcţionează la nivelul stomacului. Mai degrabă în cazul celor mici se întâmplă un joc anatomic, fizic, în care mecanismul în care esofagul se uneşte cu stomacul nu e foarte competent la o vârstă foarte mică. Alimentaţia e în principiu lichidă, până pe la 6 luni, ei nu stau în funduleţ, ci mai mult întinşi. Toate metodele de risc fizic se întrunesc, de asta copilul regurgitează mai uşor. 

Nici vărsăturile nu sunt toate semn al refluxului gastro-esofagian. Sunt vărsături spontane, poate secundare unei perioade de agitaţie, poate în timpul unei boli acute pe care cei mici o experimentează. 

Discutăm de boala de reflux gastro-esofagian în trei situaţii. Când eu mă uit la copilul tău şi văd că ceva grav se întâmplă cu starea lui de sănătate. În primul rând, nu creşte. Mănâncă, varsă prea mult, deja şi-a sedimentat la nivelul creierului că mâncarea e dificilă, deci nu mai mănâncă. Ăsta e primul semn de alarmă, iar cei care ascultă sunt obişnuiţi sigur cu graficele de creştere. Dacă nu se întâmplă lucrurile conform graficului, mergem mai departe cu investigaţiile. 

O altă situaţie este când vărsătura nu se opreşte la nivelul tubului digestiv, ci la nivelul aparatului respirator. Nu e bine deloc. Lucrurile se întâmplă sub forma micro-aspiraţiilor. Dar tuşeşte mai mult după masă, pare că nu mai ştie pe unde să respire, se cianozează un pic în timpul mesei, devine un pic palid. Sau chiar ajung copii la noi, la gastroenterolog, unde sunt investigaţi şi trataţi pentru o tuse sau respiraţie dificilă. 

Şi ar mai fi o situaţie, care de obicei aduce mai rapid părintele la medic. Manifestarea în timpul refluxului şi al vărsăturii seamănă cu o convulsie". 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.