Vezi versiune Desktop
Cum să reacționezi când copilul tău este nepoliticos? Psiholog: „Jucăm «tenisul nepoliticosului» și nimeni nu câștigă!”
Într-un material video fascinant publicat pe platforma YouTube, Riri Trivedi, un terapeut certificat în regresie a vieților anterioare și co-fondator al Spațiului de Bunăstare și Societatea pentru Energie și Emoții (SEE), lansează o privire introspectivă asupra prezentării violenței domestice în filmul „Darlings” de pe Netflix, dezvăluind în paralel modul în care această crudă realitate își croiește drum în viața femeilor.
Însă, cu un demn simț al responsabilității, Trivedi ne reamintește că impactul asupra partenerilor abuzați a fost deja adus în centrul atenției, iar acum este timpul să lumineze cu puternice reflectoare consecințele la fel de devastatoare asupra martorilor - copiii. Acești micuți nevinovați, expuși în mod repetat la scenele de violență și tensiune, pot suferi un „impact uriaș” care poate sculpta cursul vieților lor în moduri adesea subestimate.
Efectele sunt complexe și adânc înrădăcinate. Copiii care asistă la astfel de scene traumatice pot dezvolta o paletă variată de răspunsuri psihologice, de la anxietate și depresie până la comportamente de izolare sau agresivitate. Capacitatea lor de a învăța și relaționa poate fi afectată negativ, având un impact pe termen lung asupra succesului lor în școală și în viața socială. Trauma repetată poate influența modul în care ei percep relațiile și potențialul lor de a forma legături sănătoase în viitor.
Într-o învălmășeală de scene tensionate și strigăte înăbușite, copiii devin martorii muți ai unei realități înfricoșătoare: violența domestică. Un fenomen răspândit, în care orice manifestare a abuzului se desfășoară în cercul intim al agresorului, îndreptat către parteneri, membri ai familiei sau prieteni apropiați. Nu doar victimele directe sunt pradă acestor manifestări brutale, ci și cei care asistă neputincioși la acest coșmar.
Violența domestică, în toate nuanțele ei insidioase - de la abuzurile fizice la cele emoționale și sexuale - se revarsă în viețile victimelor, lăsând răni adânci și cicatrici dureroase. Cu toate acestea, sub lumina intensă a expertului în terapie Riri Trivedi, descoperim că a fi martor la astfel de atrocități poate avea consecințe la fel de dezolante ca și a fi direct afectat.
În copilărie, când inocența și sensibilitatea abia încep să prindă contur, a fi nevoit să privești acte de violență între cei apropiați poate să aducă o povară psihologică subevaluată. Condiționându-se într-un mediu încărcat de tensiune cronică, copiii pot să dezvolte un spectru larg de reacții traumatice - anxietate sufocantă, depresie sau chiar manifestări de izolare și agresivitate.
Trăind sub umbra amenințătoare a violenței, acești copii își pot vedea afectate în mod semnificativ capacitatea de învățare și interacțiune socială, punând astfel bazele unor probleme pe termen lung în sfera academică și personală. Perspectiva lor asupra relațiilor poate fi contorsionată și pot avea dificultăți în a forma legături sănătoase în viața lor ulterioară.
Trivedi atrage atenția asupra unei realități cumplite - violența domestică lasă cicatrici adânci nu doar pe trupurile victimelor, ci și pe psihicul fragil al copiilor care asistă neputincioși la aceste drame.
SURSA FOTO: freepik.com @vecstock
Pe lângă valurile de stres și valurile de anxietate care se revarsă în psihicul celor expuși la violența domestică, se întrețelege că răul poate sări peste pragul rănilor vizibile. Într-o analiză incisivă, Riri Trivedi aruncă lumina asupra unui pericol cu mult mai profund: tulburarea de stres posttraumatic (TSPT), o bestie vicleană care poate să-i prindă pe cei aflați la marginea abuzurilor și să îi târâie în întunericul unor traume ascunse.
Trivedi aduce în prim-plan faptul că violența domestică, mai ales atunci când se întinde pe parcursul a 10 sau chiar 20 de ani, poate nu doar să răscolească sufletele adulților, ci și să creioneze un tablou insidios de PTSD complex. Un martor tăcut al acestor acte brutale, un copil se confruntă cu o nesiguranță strivitoare, iar umbra acestei nesiguranțe persistă în timp, lăsând în urmă o serie de consecințe tulburătoare.
Copiii martori ai violenței domestice se zbat să se mențină zilnic în echilibru. Cu pasul greoi al anxietății și împovărăți de povara spectacolului brut, ei descoperă că a se concentra pe activități obișnuite devine o luptă colosală.
Pe acest teren împietrit, expertul Riri Trivedi dezvăluie că mulți copii se pot retrage chiar din mediul școlar. Unii dintre aceștia evită să treacă pragul școlii, îngrijorați că ar putea lăsa în urmă o mamă vulnerabilă în fața tiraniei violente.
Așa cum explică Trivedi, violența domestică dezlănțuită în fața copiilor poate lăsa urme adânci în tot ceea ce sunt și fac. Fiziologia lor este afectată, psihologia se îndoiește sub greutatea incertitudinii, iar modelele comportamentale ulterioare se sculptează sub forma unor mecanisme de supraviețuire în acest mediu tulbure.
Într-o privire mai amplă, acest cerc vicios devine mai evident. Copiii care au crescut în umbra violenței domestice pot fi, fără să își dea seama, vectorii involuntari ai aceleiași violențe, perpetuând ciclul într-o spirală nefericită. Chiar și atunci când inima lor nu dorește să reproducă suferința, influența trecutului îi poate transforma în perpetuatori involuntari ai aceleiași drame.
Astfel, expertul Riri Trivedi pune sub reflectoare o realitate sumbră, în care copiii martori la violența domestică nu sunt doar simpli privitori, ci devin, adesea fără voia lor, continuatori ai aceleiași tragedii.
SURSA FOTO: freepik.com @arrow_smith2
Copiii care au crescut în văzul abuzurilor fizice, emoționale și sexuale asupra unui părinte se trezesc adesea capturați în lanțurile consecințelor pe termen lung ale acestei realități cumplite.
Secretele tragice ale copilăriei lor pot să înflorească în rădăcini adânci de anxietate cronică și depresie. Dar efectele nu se opresc aici. Ele se extind în sfera fizicului, ducând la o serie de boli grave, precum afecțiuni cardiace, obezitate și diabet, declanșate adesea de diete nesănătoase sau de condiții de mediu nefavorabile.
Impactul abuzului se întinde până la înrădăcinarea comportamentelor. Privind violența ca pe o parte „normală” a vieții, copiii cresc și îmbrățișează neintenționat ciclul de suferință. Ei ajung să perpetueze modelele abuzive pe care le-au văzut și suportat, perpetuând astfel un spectru de violență care pare să fie prea adânc înfipt pentru a fi smuls.
În tumultul unei realități umbrite de abuz, găsirea unui refugiu sigur începe cu tine. În primul rând, asigură-te că tu însuți ești într-un loc de siguranță. Abia în acest moment, umbra de teamă se poate retrage, lăsând în urmă un sentiment de securitate pe care îl va împărtăși și copilul tău. Prioritatea ta trebuie să fie propria stabilitate mentală și protecția, un fundament pe care să construiți schimbările necesare. Caută sprijinul din jur și descoperă calea spre eliberare.
Mai apoi, împărtășește înțelepciunea relațiilor sănătoase cu micuțul tău. Deschide porțile către cunoașterea comportamentelor toxice și discuțiile despre cum arată relațiile mai echilibrate. Ajută-l să-și înțeleagă emoțiile și să-și însușească abilitățile necesare pentru a naviga prin apele tulburi ale interacțiunilor sociale.
Dar cel mai important, învață-ți copilul despre puterea limitelor sănătoase. Insuflă în ei înțelegerea profundă a importanței respectului pentru spațiul și opiniile celor din jur. Acest exercițiu de învățare îi va croi o cale spre încredere, un fundament pe care va construi temelia relațiilor viitoare.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
