Vezi versiune Desktop
MIT: „Lasă, că și copilul meu a vorbit târziu!” Psihiatru pediatru Ioana Georgescu avertizează: „Întârzierea limbajului, primul semn al unei tulburări de neurodezvoltare” / VIDEO
Una dintre aceste lumi este muzica. Nu neapărat scena, nu neapărat faima, ci actul pur de a cânta, de a vibra, de a descoperi propria voce. În emisiunea Părinți Prezenți, moderatoarea Loredana Iriciuc a întrebat:
„Ce mesaj ai pentru părinții care nu-i lasă pe copiii la canto doar pentru că li se pare că nu sunt talentați?”
Răspunsul a venit de la profesoara Mirela Paraleu Cicu, de la Facultatea de Arte din Constanța: „Mesajul meu ar fi să fie mai deschiși și să accepte o părere măcar”.
Nu este vorba despre înscriere automată la o școală de arte. Nu despre cheltuieli, planuri sau performanță. Este vorba doar despre a oferi o șansă. Un specialist care să spună cu onestitate: e sau nu e pentru muzică.
„Nu sunt obligați să semneze vreun contract”, explică profesoara de canto. „Poate să vină măcar o dată de gura copilului sau de gura doamnei educatoare sau învățătoare”.
Pentru că, da, copiii simt atracția față de sunete, de voce, de instrumente. Uneori nu știu să o exprime. Alteori insistă, dar sunt refuzați de adulții care decid că „nu are rost”.
SURSA FOTO: freepik.com @crsp-media
„Să meargă pe mâna unui specialist care să-i spună adevărul: este pentru muzică sau nu este pentru muzică. Sau este pentru canto, ori pentru un instrument”, explică prof. Mirela Paraleu Cicu.
Aceasta este cheia. Uneori, vocea nu e acolo, dar e urechea. Alteori, nici vocea, nici urechea nu sunt, dar există o atracție pentru un instrument.
„Sunt copii care vin și sunt foarte fermecați de pian”, povestește prof. Mirela Paraleu Cicu.
Ce face ea atunci?
„Eu îi pun să cânte, să văd dacă au ureche muzicală și ei tot apasă pe pian. Eu când văd chestia asta, că ei nu sunt deloc atenți la mine, vin cu planul doi și le spun părinților: poate ar trebui să încercați la un instrument că văd că este foarte fascinat de pian”.
„Și, într-adevăr, încearcă și îmi mulțumesc că le-am dat această sugestie”, mai spune prof. Mirela Paraleu Cicu.
Aceasta este frumusețea unei minți deschise: dintr-un „nu e talentat” se poate naște un „îi place pianul, are răbdare, merge la cursuri și este fericit.”
Părinții care ajung acolo, la acceptare, la încercare, descoperă, de cele mai multe ori, un copil fericit.
Ce-ar fi dacă nu ne-am mai teme că nu sunt „cei mai buni”? Ce-ar fi dacă am înlocui gândul „nu e talentat, mai bine nu încercăm” cu „hai să vedem ce zice un specialist”?
Copiii nu au nevoie să devină vedete. Au nevoie să se simtă văzuți, ascultați, luați în serios. Și, mai ales, să li se spună că pot încerca.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Ministerul Educației,...
