Vezi versiune Desktop
10 obiceiuri care arată că nu ai primit de la mama ta dragostea de care aveai nevoie în copilărie. Ce trebuie să știi despre efectele traumei emoționale
Mulți oameni se confruntă cu o provocare comună: îndoiala de sine. Aceasta se strecoară în toate aspectele vieții noastre – muncă, relații, succes și chiar în gestionarea finanțelor.
Se dezvoltă pe baza unei stime de sine scăzute și se manifestă în moduri variate, afectând mintea, corpul, inima și spiritul.
Știați că 85% dintre oameni suferă de o stimă de sine scăzută? Aceasta are un impact semnificativ asupra capacității de a crede în noi înșine, generând îndoială, anxietate și senzația de copleșire.
De cele mai multe ori, această stimă de sine scăzută își are rădăcinile într-o traumă din copilărie sau într-un semnal că nu am primit de la mama noastră dragostea de care aveam nevoie în primii ani de viață. Este energia emoțională a îndoielii de sine, a fricii și a lipsei de încredere în propria persoană care rămâne prinsă în celulele corpului nostru.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Un factor major care contribuie la îndoiala de sine este relația cu părinții noștri. Ai avut o mamă toxică sau obsedată de sine în copilărie? Aceste experiențe pot influența profund stima de sine pe care o avem astăzi. Însă există modalități de a depăși aceste tipare.
Știința epigeneticii arată că traumele din familie pot afecta corpul timp de trei sau chiar mai multe generații, creând un ciclu de îndoială de sine care se transmite de la o generație la alta.
Reflectează și întreabă-te dacă mama ta a manifestat vreunul dintre următoarele comportamente față de tine în copilărie. Aceste semne te pot ajuta să identifici sursa îndoielii de sine și să eliberezi ceea ce te reține de prea mult timp.
Iată zece obiceiuri care pot indica faptul că nu ai primit dragostea de care aveai nevoie în copilărie de la mama ta, relatate de specialiștii de la Your Tango.
Creșterea alături de o mamă excesiv de critică poate avea un impact major asupra stimei de sine.
Astfel de experiențe îi fac pe copii să se simtă adesea inadecvați și insuficient de buni, din cauza internalizării mesajelor negative din partea părinților.
Un studiu publicat în Jurnalul de Psihologie Experimentală a Copilului a demonstrat că acest lucru se poate manifesta printr-o stimă de sine scăzută, anxietate, perfecționism și, în unele cazuri, depresie.
Când o mamă nu recunoaște realizările copilului ei, acest lucru poate proveni din mai mulți factori, cum ar fi nesiguranța proprie a părinților, așteptările prea mari, un stil parental critic, lipsa de disponibilitate emoțională sau chiar gelozia.
Toate aceste comportamente pot influența semnificativ stima de sine a copilului și sentimentul de validare.
Când o mamă face rar ca un copil să se simtă special pentru cine este, acest lucru afectează profund stima de sine a acestuia.
Cercetările publicate de Institutul Gottman sugerează că acest comportament poate duce la sentimente de inadecvare, nesiguranță și lipsă de apartenență.
În psihologia populară, aceste probleme sunt denumite adesea „probleme ale mamei” și sunt cauzate de lipsa de respect necondiționat și validare emoțională din partea părinților.
Lipsa de atenție din partea mamei poate afecta dezvoltarea copilului, ducând la dificultăți în reglarea emoțională, formarea relațiilor sănătoase și bunăstarea generală.
Atunci când este severă, această situație poate fi considerată neglijare emoțională.
Un studiu publicat în Jurnalul Internațional de Progrese în Inginerie și Management a arătat că acest tip de comportament poate duce la căutarea unei atenții excesive, dificultăți în formarea atașamentelor sănătoase și probleme de încredere și intimitate la vârsta adultă.
Cercetările au demonstrat că sentimentul de excludere activează aceleași zone ale creierului ca și durerea fizică.
A fi exclus de un părinte sau de un frate poate face să simți că nu ai loc în alte aspecte ale vieții tale.
Această formă extremă de neglijare emoțională din copilărie este adesea considerată o formă de „iluminare cu gaz”.
O mamă care adoptă constant o atitudine negativă poate influența grav bunăstarea emoțională a copilului. Acest comportament poate duce la o stimă de sine scăzută, anxietate și dificultăți în a forma relații sănătoase.
Studiile care analizează acest concept de „afectivitate negativă” la mame subliniază influența acestuia asupra dezvoltării copilului.
Acest impact este și mai dăunător atunci când atitudinea negativă este combinată cu comportamente critice sau disprețuitoare față de copil.
O mamă cu standarde excesiv de înalte se încadrează adesea în categoria perfecționismului parental.
Acest comportament poate avea efecte negative semnificative asupra mamei și copilului, inclusiv stres crescut, anxietate, stimă de sine scăzută la copil și chiar epuizare parentală la mamă, mai ales atunci când aceste standarde sunt percepute ca nerealiste și imposibil de atins.
Când o mamă își proiectează propriile emoții negative asupra copilului pentru a se simți mai bine, acest comportament este adesea legat de o stimă de sine scăzută, o nevoie de control sau probleme nerezolvate din trecutul mamei, care pot lua forma manipulării emoționale sau proiecției.
Astfel, mama își transferă inconștient disconfortul asupra copilului pentru a-și atenua propriile sentimente de neajuns.
Cercetările publicate în The Journal of Marriage and Family subliniază că acest tip de comportament poate avea un impact dăunător asupra stimei de sine și sănătății mintale ale copilului.
Creșterea cu o mamă care tot timpul încearcă să mulțumească oamenilor poate influența semnificativ dezvoltarea copilului. Aceasta poate duce la adoptarea unor comportamente similare, în care copilul pune nevoile altora mai presus de ale sale pentru a menține aprobarea și a evita conflictele.
Aceasta poate apărea în special atunci când mama caută validarea din partea altora, neglijându-și propria bunăstare.
Aceste comportamente se pot manifesta prin dificultăți în stabilirea limitelor, vinovăție excesivă când refuzi ceva și o dorință puternică de a fi plăcut de toată lumea.
Creșterea alături de o mamă extrem de controlantă poate afecta semnificativ dezvoltarea unei persoane. Acest tip de comportament poate duce la dificultăți în luarea deciziilor, scăderea stimei de sine și probleme în relațiile interpersonale mai târziu în viață.
Termeni precum „control psihologic parental” și „supraprotejare” sunt adesea folosiți pentru a descrie acest fenomen.
Este important să știi că nu ești singur! Toată lumea a experimentat îndoiala de sine în diferite momente din viață. Atunci când aceasta devine cronică și te împiedică să-ți atingi potențialul, poate fi un semn că este timpul să ceri sprijin.
Este important să înveți cum să demontezi convingerile limitatoare pe care ți le-ai spus. Înlocuirea acelor gânduri negative cu auto-convingeri pozitive și iubire de sine este primul pas spre vindecare.
Un prim pas ar fi să faci un test pentru a identifica sursa îndoielii de sine și a înțelege care dintre cele 5 arhetipuri de îndoială de sine îți pun piedici. Înțelegerea este putere. Este puterea de a-ți recăpăta încrederea în tine, de a-ți revendica valoarea și de a primi recunoaștere pentru contribuțiile tale.
Amintește-ți că mintea ta este flexibilă. Poți să îți schimbi convingerile și obiceiurile negative și să le transformi pentru a-ți aduce mai multă fericire, încredere în sine și liniște sufletească, rupând astfel ciclurile de traumă care s-au transmis din familie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
