3 semne care arată că părinții au țipat prea mult la tine în copilărie. Experți: „Provoacă micro-traume. Este copleșitor pentru un micuț să fie supus la așa ceva!” / FOTO: freepik.com @dusanpetkovic

Iată trei semne care indică faptul că ai crescut într-un mediu în care țipetele au fost o constantă, conform parents.fr.

Citește și 10 moduri de a crește un copil cu voință puternică și inteligență remarcabilă, capabil să devină mai inteligent decât tine

SURSA FOTO: freepik.com @prostock-studio

#1 Sentimentul că nu ești suficient de bun

„Când la un copil este țipat frecvent, acest lucru poate provoca micro-traume. Este copleșitor pentru un copil să fie supus țipetelor, iar în timp se creează o convingere profundă: `nu sunt suficient de bun`”, explică Kendall Joy, coach.

Expunerea repetată la furia părinților poate distorsiona imaginea de sine și modul în care percepi lumea. În copilărie, poate ai învățat să te temi de reacțiile altora, ceea ce te face să-ți reprimi emoțiile și nevoile, de teama de a nu deranja.

Ajungi să crezi că nu meriți atenție sau înțelegere, iar aceste gânduri sunt semne clare ale unei stime de sine scăzute.

#2 Anxietate constantă

Copiii care trăiesc în frica permanentă de țipete devin hipervigilenți, mereu atenți să nu provoace supărare celor din jur. Această stare poate duce la o viață marcată de anxietate.

Terapia poate ajuta în astfel de situații, explică terapeutul Katherine Mazza: „Anxietatea adesea reflectă o deconectare de sine. În stările de calm, putem descoperi temerile reale și, prin confruntarea lor, acestea devin mai gestionabile.

Rezervă-ți 20 de minute, de două ori pe zi, pentru a fi în liniște. Respiră, observă, meditează sau scrie în jurnal. Este esențial să te reconectezi cu tine însuți.”

#3 Dificultăți în înțelegerea emoțiilor

„Din păcate, un copil nu poate înțelege că un adult care strigă o face fie din propriile traume nerezolvate, fie dintr-o lipsă de disponibilitate emoțională”, spune psihologul Suzanne Manse.

Copiii expuși constant țipetelor tind să-și reprime emoțiile, în loc să le identifice și să le înțeleagă. Ca adulți, această reprimare continuă, făcând dificilă exprimarea nevoilor și dorințelor.

Însă reprimarea emoțiilor slăbește profund conexiunea cu sinele. Psihologii sugerează că identificarea sentimentelor este primul pas pentru a le diminua impactul: „Când numești un sentiment, îi reduci automat din putere. Nu mai este o forță necunoscută, copleșitoare. Nu poți elimina complet un sentiment negativ, dar îi poți reduce intensitatea, oferindu-i un spațiu. Începe prin a-i da un nume.”

Aceste semne arată cât de profund poate afecta un copil atmosfera din familie. Reconectarea cu sine și înțelegerea propriilor emoții sunt pași importanți pentru vindecare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.