4 moduri în care adolescentul tău se joacă cu tine. Cum să oprești manipularea și să-ți reconstruiești relația cu el
Data publicării:
Adolescenții știu cum să îi enerveze pe părinții lor. Instinctiv, ei vin cu un arsenal de instrumente pentru a obține ceea ce vor, pentru a evita să intre în necazuri sau pentru a-și face părinții să ardă un fitil de frustrare. Cum vă pregătiți să fiți părinte pentru toate acestea?

Există modalități inteligente de a contracara manipularea. Iată ce au de spus experții despre menținerea păcii în familie, ca să nu mai vorbim de liniștea ta sufletească.

Să le înțelegeți motivația

Psihologul de familie David Swanson spune că adolescenții au destule motive să își manipuleze părinții. O fac pentru a obține dragoste și atenție, pentru a-și acoperi fundurile, pentru a obține ceea ce vor și pentru a se simți puternici. Iar principalul motiv pentru care o fac este că funcționează.

Swanson, autoarea cărții HELP-My Kid is Driving Me Crazy, The 17 Ways Kids Manipulate Their Parents and What You Can Do About It, spune că este în natura adolescenților să își dea seama de consecințele acțiunilor lor și să încerce diferite lucruri pentru a vedea ce fel de răspuns primesc. Iar părinții, spune Joshua Klapow, psiholog clinician la Facultatea de Sănătate Publică a Universității din Alabama, adesea nu sunt conștienți de modul în care propriile lor acțiuni generează comportamente care alimentează multe conflicte între adolescenți și părinți.

1. Manipularea

Poate cea mai frecventă formă de manipulare folosită de adolescenți este steamrolling-ul. Steamrolling poate fi cel mai bine definit ca: „Pot? Pot și eu? Pot și eu? Pot? Ce zici de acum?” Este o cerere nesfârșită, repetată, menită (chiar dacă inconștient) să obosească un părinte, astfel încât adolescentul să poată obține ceea ce dorește.

Combateți focul cu foc, spune psihoterapeutul și mama a doi copii Stacy Kaiser. Kaiser este autoarea cărții How to Be a Grown Up: The 10 Secret Skills Everyone Needs to Know. Ea spune că părinții ar trebui să se gândească la concluzia lor și să își dezvolte propria propoziție de tip „disc stricat”. Dacă adolescentul dvs. vrea să iasă cu prietenii la mall, de exemplu, dar nu și-a terminat încă temele, mantra dvs. este simplă: „Trebuie să-ți faci temele înainte de a merge la mall”.

Nu este nevoie de alte discuții. Doar continuă să răspunzi cu aceeași frază și devii propriul tău disc stricat. Acest lucru face mult mai dificil pentru adolescentul tău să te dea peste cap, spune Kaiser.

2. Minciuna

„Adolescenții cred că dacă nu îți spun adevărul”, spune Kaiser, «au mai multe șanse să obțină ceea ce vor».

Minciunile albe sau minciunile prin omisiune sunt frecvente. De exemplu, copilul dvs. poate fi sincer în legătură cu mersul la casa prietenului său, dar să omită faptul că părinții acestuia nu vor fi acasă și că acolo va fi alcool.

Pe măsură ce copiii cresc, minciunile devin mai sofisticate și, prin urmare, mai greu de identificat. În plus, spune Kaiser, adolescenții încep să colaboreze între ei la inventarea poveștilor. „Amândoi vor fi de acord să le spună părinților că merg acasă la Karen, când de fapt merg la Tommy”, spune Kaiser. Dacă părinții unuia dintre copii îi sună pe ai celuilalt, povestea lor va fi confirmată, deoarece amândoi au spus aceeași minciună. „Din moment ce părinții prietenului o susțin, ei scapă basma curată”, spune ea.

3. Represaliile

Mulți adolescenți își provoacă părinții făcând ceva jignitor sau pur și simplu nerespectând ceea ce se așteaptă de la ei - cum ar fi curățenia în cameră - doar pentru a egala scorul pentru că nu au obținut ceea ce doreau. Deși este un răspuns tentant, țipetele și țipetele nu vor funcționa în aceste situații, spune Klapow. „Nu vă tratați adolescentul ca pe un copil mic, dar se aplică aceleași principii. Nu vă ocupați de tantrum.”

4. Șantajul emoțional

Întrebați părinții ce își doresc cel mai mult pentru copiii lor și mulți vor spune „să fie fericiți”. Aceasta este ceea ce face ca șantajul emoțional --. „Voi fi trist până voi obține ce vreau” -- una dintre cele mai dificile manipulări pe care un părinte trebuie să le recunoască și să le contracareze. Klapow spune că părinții ar trebui să-și pună o întrebare foarte importantă: „Este treaba mea să-mi fac copilul fericit sau pregătit pentru lume? Și ce vor face acțiunile mele, în funcție de direcția pe care o iau?”



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Raluca Panțiru
Categorie: Parenting

Articole similare

Vârsta la care se poate identifica ce talent are un copil

Identificarea talentului unui copil este una dintre...



Cele mai noi articole

Top citite
Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!” / FOTO: freepik.com @kegfire5

Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!”

Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine” / FOTO: freepik.com @Petro Seniv 888

Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine”

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent” / FOTO: Instagram@BiancaAndreica

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica: „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent”

Copii machiavelici. Studiu internațional revoluționar despre cum această atitudine începe să se formeze încă din școala primară: „Unii dintre ei au un deficit neurologic” / FOTO: freepik.com @yakobchuk

Copii machiavelici. Studiu internațional revoluționar despre cum această atitudine începe să se formeze încă din școala primară: „Unii dintre ei au un deficit neurologic”

pixel