Bătrânii nu sunt o parte reziduală a populației noastre: nu sunt un tărâm al declinului. Sunt cetățeni ca și ceilalți; membrii familiei dintre membrii familiei; prieteni dintre prieteni. 

Astăzi, categoria vârstnicilor este evaluată mai ales din punct de vedere economic și, prin urmare, ei sunt priviți ca o povară asupra sistemului social.

Să-i primim pe bătrâni în societatea noastră

Ei reprezintă resurse umane și spirituale. Cu toate acestea, există o revoluție culturală de operat: să primim pe deplin bătrânii în societatea noastră.

Bătrânii, rămași sau lăsați singuri au nevoie de noi, la fel cum au și copiii.  Dependența și nevoia de alții sunt la fel de evidente în ambele cazuri, cu diferența că primii se găsesc la apusul vieții, iar ceilalți, la fel de firavi și neajutorați, abia răsăritul ei.

Într-un anumit sens, bătrânii cu slăbiciunile lor, sugerează o ”revoluție comunitară” a familiei, societății, mediului în care trăim. Aici, însă, apar rezistențele și repulsiile unei societăți individualiste.

Bătrânii au nevoie de o țesătură comunitară care să le înconjoare fragila existență. Iar aici instituțiile statului au rolul principal de a planifica un mediu prietenos față de batrânii care nu se mai pot descurca singuri, prin crearea sau consolidarea structurilor, instituțiilor, rețelelor de proximitate.

Dar nu numai statul. Această „conversie” trebuie să fie a fiecăruia, a familiei, a societății și a Bisericii însăși. Cu toții suntem chemați la această ”revoluție comunitară”, privind starea bătrânilor noștri.

Trebuie să-i ținem în considerare și să îi apreciem pe bătrânii noștri din mii de motive, printre care și recunoștința față de munca și moștenirea lăsată. Dar mai presus de toate, cu propria lor înțelepciune și experiență, ei pot contribui la educația noilor generații, de care noi, viitorii bătrâni, vom depinde.

În multe domenii astăzi, bătrânii sunt o resursă importantă! Ei au fost în trecut ca arhitecți ai dezvoltării socio-economice a țării noastre.

Adeseori, bătrânii sunt adevărate plase de protecție socială pentru copiii lor șomeri, aflați în dificultate economică și, deseori, sunt situații în care ei compensează deficiențele de bunăstare din cadrul familiei. 

Ei au adesea grijă de nepoții lor, oferindu-le astfel copiilor posibilitatea de a-și întemeia o familie, de a continua să lucreze și de a fi productivi pentru ei înșiși și pentru societate.

Amintiți-vă, un popor care nu are grijă de bătrâni, este un popor care NU are viitor. Ei sunt cei care posedă  înțelepciune, experiență de viață și pot transmite a istoria unei familii, a unei comunități... Și încă un aspect la care ar trebui să medităm cu toții: Nimeni nu deține tinerețe fără bătrânețe. Dacă astăzi, am permis ca situația lor să fie așa, cum va fi în viitor pentru noi?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.