Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
În copilărie, este mult mai ușor să înveți o a doua limbă, inclusiv în ceea ce privește pronunția corectă a sunetelor care sunt foarte diferite de cele ale limbii materne. De exemplu, un adult japonez, care are dificultăți în a diferenția sunetul /r/ de /l/, pronunță bine ambele litere dacă a fost expus devreme la ambele limbi japoneze și engleze.
În special, înclinația mai mare către bilingvism a copiilor mici depinde de faptul că în creierul lor este activată aceeași zonă a cortexului (cea a limbajului, situată în regiunea fronto-parietală a emisferei stângi) pentru ambele limbi: la copiii care învață o a doua limbă târziu - după vârsta de 15-20 de ani - sunt activate două regiuni diferite, fiecare dintre ele trebuie să se ocupe de una sau de cealaltă limbă.
Acest lucru explică de ce, cu rare excepții, este mai dificil pentru un adult să dobândească noi tipuri de sunete: hărțile lingvistice ale primei și celei de-a doua limbi interferează între ele. Pe scurt, pentru limbaj există o interferență similară cu cea care caracterizează executarea simultană a două mișcări concurente între ele.
În ultimele luni de gestație, fătul ascultă cuvintele rostite de mamă, care sunt transmise prin peretele uterin. Imediat ce se naște, bebelușul arată că reacționează selectiv la cuvintele rostite de mama lui, mai degrabă decât la cele rostite de o altă voce feminină.
Dacă fătul a fost expus la două limbi diferite, va putea să le diferențieze la naștere, atâta timp cât acestea sunt foarte diferite, cum ar fi engleza și româna, sau engleza și japoneză. În general, copiii mici dobândesc foarte devreme capacitatea de a distinge caracteristicile celor două limbi la care sunt expuși.
Dacă părinții nu sunt bilingvi, cea mai bună metodă este să înveți jucându-se. O strategie implementată în unele țări europene este cea a învățării recitate: copiii trebuie să recite o serie de cuvinte în grup, însoțindu-le cu gesturi și mișcări care să le reprezinte sensul.
Un studiu asupra eficacității acestei metode indică faptul că elevii au obținut performanțe de trei ori mai mari decât cei care au urmat metoda convențională. Tehnica exploatează faptul că amintirile motorii (legate de execuția unei anumite mișcări) sunt deosebit de robuste și le influențează pe cele legate de limbaj.
Chiar și interpretarea pieselor muzicale, posibilă la copiii mai mici datorită instrumentelor și vocalizărilor improvizate, face ca învățarea să se întâmple mai rapid. În plus, dacă copiii văd desene animate, este indicat să le arăți în a doua limbă pe care trebuie să o învețe, de exemplu engleza
Bună este și strategia folosirii audiobookurilor într-o a doua limbă, chiar dacă este mai puțin distractiv și funcționează mai bine începând de la 7-8 ani.
Nu există dovezi care să indice o legătură între bilingvism și bâlbâială. Aproximativ 50% din populație este bilingvă, în timp ce doar 1% se bâlbâie după vârsta de 18 ani, iar între 2 și 6 ani există o bâlbâială fiziologică care se rezolvă de la sine.
În orice caz, un copil care a început recent să învețe o a doua limbă poate avea incertitudini și suspendări care pot duce la un diagnostic incorect de bâlbâială.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
