Poeziile despre școală captează esența acestor ani de învățare și descoperire, reflectând atât bucuriile, cât și provocările întâlnite în timpul anilor de studiu.

Marii poeți români au descris în versurile lor atmosfera sălilor de clasă, emoțiile primei zile de școală, legăturile de prietenie formate între colegi și respectul profund față de dascăli.

Aceste poezii nu sunt doar simple amintiri, ci adevărate declarații de dragoste pentru o perioadă definitorie din viața fiecărui om.

Iată câtva dintre acestea:

Învățătura de Nicolae Tăutu

Învățătura e averea

Ce pururea o duci în gând

Și fără raza ei, puterea

E doar un colb purtat de vânt.

Învățătura-i o comoară

Ce nimeni nu ți-o poate lua

Îți va spori podoaba rara,

Cu cat împarți mai mult din ea!

Un prieten bun de N. Poşa

Cartea parcă e un flutur

cu aripi deschise,

când se-nalţă-n zbor, te poartă

prin poveşti şi lumi de vise.

O corabie îmi pare,

pânzele-s desfăşurate…

Navighezi pe mări, oceane,

sau spre aster-ndepărtate.

Ce prieten bun e cartea!

Te învaţă doar de bine,

ştie tot ce-o-ntrebi şi-ţi spune,

nu se supără pe tine.

Toate stau ascunse-n slove:

adevăruri şi poveşti.

Dar să poţi citi în ele,

trebuie să le iubeşti.

Abecedarul de Victor Tulbure

Ca să ai abecedarul
Primilor tăi pași în viață,
Cartea mea să fie darul
Ce ți-l fac de dimineață.

Eu am pus pe orice filă,
Și pe-oricare dintre pagini,
Între-albină și zambilă,
O poveste în imagini.

Ca să poți și tu chiar mâine,
Cu mărunții pași prin rouă,
În câmpiile bătrâne
Sa începi cărare nouă.

Fiindcă literele mele,
Strânse toate într-o salbă,
Sunt acele negre miele
Care pasc prin iarba albă.

Cartea de Cornelia Stoica

Flori de vis şi-nţelepciune

îmi oferă cartea-n dar,

slovele parcă-s petale

ce-au crescut în nopţi de har.

Eu le strâng cu mare grijă,

le păstrez ca pe-o comoară,

pentru inimă şi minte,

cartea e o floare rară.

Ziua cea mare de Petronela Vali Slavu

„Oglinjoară, oglinjoară,

Am o veste, surioară:

Azi e prima zi de şcoală!”

Zise fata, cu sfială.

Din oglindă, ştrengăreşte,

O elevă îi zâmbeşte.

„Ce se uită-aşa la mine?

Uniforma-mi şade bine,

Păru-i pieptănat frumos…”

Dar un lucru-i curios,

Şi-o frământă o-ntrebare:

„În oglindă, eu sunt, oare?

Sunt de nerecunoscut,

Cât de mare am crescut!”

Chiar de sufletul îi cântă,

Multe gânduri o frământă:

„Cum e şcoala, e frumoasă?

Câţi colegi vom fi în clasă?

E uşor să scrii cu cretă?

Unde-i cheia cea secretă,

Ce deschide o cetate

Cu poveşti nenumărate?

Oare, n-am uitat nimica?

Pot lua şi păpuşica?”

Griji, emoţii, întrebări,

Vis, fiori şi căutări,

Le adună, frumuşel,

Le strecoară-n ghiozdănel

Şi porneşte, cu-ndrăzneală

Şi speranţe, către şcoală.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.