Cititul „revoluționează” creierul copiilor, potrivit unui cunoscut psiholog: „Este necesar să practice zilnic!” De la ce vârstă sunt pregătiți micuții să citească? / FOTO: pexels.com @Vika Glitter

Psihologul și creatorul metodei Glifing de formare a citirii, Montserrat García Ortiz, susține că pregătirea creierului copilului și stimularea adecvată joacă un rol important în parcurgerea acestui moment important.

În cartea sa „Neuroscience of Reading”, García Ortiz oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității acestui proces și subliniază importanța în dezvoltarea alfabetizării. În esență, stimularea corectă înainte de a începe acest drum poate face diferența dintre o călătorie de învățare plăcută și una dificilă.

Cum știm când un mic cititor este pregătit să își deschidă drumul spre lumea cuvintelor? Și care este cel mai bun mod de a-i ghida în această călătorie? Aceste întrebări sunt esențiale, iar psihologul răspunde cu înțelepciune. Părinții, alături de profesori, joacă un rol esențial în acest proces, contribuind la revoluția creierului copiilor prin milioane de conexiuni neuronale atunci când ating piatra de hotar a cititului.

Citește și „O sală de sport pentru minte!”: 9 beneficii pentru copii ale lecturii într-o a doua limbă

Cum să pregătești creierul unui copil mic să învețe să citească?

Ei bine, începutul se face în lumea minunată a limbajului oral. Este esențial să comunici cu cei mici de la început, să le vorbești mult încă de la naștere și să le acorzi atenție când încep să răspundă cu primele cuvinte. Participarea activă la ceea ce facem, prin explicații, povești și cântece, îi introduce în universul limbajului într-un mod captivant.

Expunerea la un limbaj oral de calitate înseamnă mai mult decât doar conversații formale. Nu trebuie să vorbim cu ei ca și cum am susține un discurs la Academia Regală. În schimb, creăm condiții favorabile pentru împărtășirea unui vocabular bogat și fraze cu o structură coerentă. Viața de zi cu zi oferă numeroase oportunități pentru a stimula codul auditiv al micuților, subliniind intenția comunicativă și dezvoltând abilitățile de vorbire.

Pe măsură ce micuții cresc și ajung la grădiniță sau la școală, aceste instituții preiau partea mai tehnică și direcționată a pregătirii pentru citit. Aici, se lucrează la conștientizarea fonologică, principiul alfabetic și funcțiile executive precum atenția, memoria și flexibilitatea cognitivă. Toate acestea intră în categoria a ceea ce numim „previzualizări de lectură”, pregătind terenul pentru descoperirea minunată a lumii cuvintelor scrise.

Dacă nu am stimulat în mod adecvat copilul, îi va fi mai greu să învețe să scrie și să citească atunci când va veni momentul sau va depinde de creierul lui, de inteligența lui?

„Fără îndoială, nivelul de stimulare influențează semnificativ traseul nostru în procesul de învățare. Aici intervin atât dotarea genetică a creierului, cât și mediul înconjurător: avem creiere care se pot dezvolta perfect, dar care nu ating potențialul maxim fără stimuli adecvați sau în cantități suficiente. Pe de altă parte, putem avea un creier mai puțin `talentat` la început, dar, cu stimulare corespunzătoare și efort, putem deveni cititori talentați.

Este esențial să subliniem că atunci când discutăm despre dotarea genetică, nu vorbim despre inteligență în sine. A întâmpina dificultăți în a învăța să citească nu are legătură cu nivelul de inteligență. De exemplu, poți fi extrem de inteligent și să ai dislexie, o dificultate specifică în citire. La fel, poți fi foarte inteligent și să te confrunți cu deficit de atenție, ceea ce poate genera dificultăți în procesul de citire. În cele din urmă, succesul în această călătorie depinde de stimulare și efortul depus, mai degrabă decât de dotarea inițială a creierului”, a explicat Montserrat García Ortiz pentru Hola.

Vezi și Studiu: Aceasta este vârsta la care copiii sunt pregătiți să învețe să citească

Odată ce sunt puse bazele și creierul a fost pregătit sau stimulat în mod adecvat, cum este procesul de învățare a citirii și scrierii?

„Ei bine, a învăța să citești nu este un proces automat, ci necesită o abordare explicită și structurată. Chiar dacă ceea ce voi dezvălui poate părea la început simplu, adevărul este că pentru majoritatea creierelor, învățarea cititului este o provocare considerabilă. Profesorii încep prin a introduce codul, adică literele și sunetele corespunzătoare. Apoi, este esențial să exersezi îmbinarea acestor sunete, și nu doar atât, ci să o faci cu precizie și la o viteză adecvată. Un detaliu important: o citire prea lentă poate crea dificultăți în înțelegere pe termen lung!

Prin urmare, după ce micuții devin familiarizați cu codul, este necesar să practice zilnic pentru a dezvolta o mecanică solidă a cititului. Aceasta nu doar eliberează memoria și atenția, ci contribuie și la înțelegerea profundă a textului. Așadar, exercițiul constant devine soluția pentru a obține atât o abilitate fluentă în citit, cât și o înțelegere robustă”, a mai precizat psihologul pentru sursa citată.

Metoda Domann, Montessori, silabică... Există o metodologie recomandată și una pe care ar trebui să nu o mai abordăm?

„Pentru majoritatea copiilor, se pare că metoda fonologică primează, însoțită de o practică consecventă, așa cum am discutat anterior. Metoda silabică, în esență, nu reprezintă o metodă distinctă, ci mai degrabă reprezintă un pas în cadrul abordării fonologice. Pornind de la litere, trecem la silabe și ajungem la cuvinte... Acest proces gradual, de la mic la întreg, este cheia care ne permite să stăpânim arta cititului, până la atingerea autonomiei și competenței de citire.

Metoda globală, aplicată de Domann, explorează altă direcție. Aceasta se bazează pe învățarea cuvântului în ansamblu, fără deconstrucția în silabe sau litere. Astfel de metode pot fi potrivite în anumite situații, de exemplu, pentru persoanele cu dizabilități care sunt așteptate să învețe doar câteva cuvinte. Cu toate acestea, învățarea cititului prin abordarea fonologică, care implică adăugarea de litere, ne dă libertatea de a citi orice cuvânt, indiferent dacă este familiar sau nou”, a punctat Montserrat García Ortiz.

Citește și Copilul tău are dificultăți la citit? Iată câteva sfaturi despre cum să îl ajuți 

Cum să ajut un copil căruia îi este deosebit de dificil să învețe să citească și să scrie?

„Pentru copilul cu astfel de provocări, exercițiul devine cheia, însă acesta trebuie să se desfășoare în concordanță cu ritmul său de progres. Acest lucru implică adaptarea materialelor de lectură la nivelul său actual, astfel încât să aibă succes în această provocare. Lecturile ar trebui să fie nu doar accesibile, ci și atrăgătoare, cu un accent deosebit pe motivație. Cititul împreună, atât de către copil, cât și de către părinte, poate reprezenta o strategie eficientă. Dacă lectura sa este încetinită și provocatoare, există riscul ca disconfortul să diminueze plăcerea de a citi. Aici, ascultarea atentă poate deveni o modalitate prin care copilul rămâne conectat la lumea cuvintelor, chiar dacă citirea propriu-zisă reprezintă o provocare.

Prin oferirea de suport adaptat și prin crearea unui mediu de învățare pozitiv și motivant, putem contribui la depășirea dificultăților de citire și scriere ale copiilor noștri”, a mai spus psihologul.

Este contraproductiv să înveți un copil să citească din timp sau este o modalitate de a-i stimula creierul?

„Totul depinde de pregătirea copilului. La vârsta de 4 ani, 10% dintre copii pot fi deja pregătiți să învețe să citească, iar dacă aceștia sunt receptivi, nu există nicio problemă în a-i îndruma în această călătorie a cuvintelor scrise. La vârsta de 5 ani, acest procent crește la 40%, iar la 6 ani, majoritatea copiilor ar trebui să fie pregătiți să descopere minunata lume a cititului.

Conceptul de `însoțire fără împingere` este important aici. Dacă copilul arată interes și capacitate de a învăța, îl putem ghida cu delicatețe în lumea lecturii. Dacă nu este încă pregătit, putem continua să lucrăm la pregătirea terenului: sunete, vocabular, silabe, subliniind fundamentul esențial.

Cu toate acestea, dacă dificultățile persistă la vârstele de 6 sau 7 ani, acțiunea devine imperativă. Consultarea unui profesionist în reeducarea lecturii, precum un logoped, psiholog sau pedagog, devine esențială. Nu este necesar să așteptăm ca timpul să rezolve problema; acțiunea promptă poate face o diferență semnificativă în evoluția copilului”, a conchis Montserrat García Ortiz.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.