Vezi versiune Desktop
Modul corect de a răspunde copilului tău atunci când spune „VREAU”, potrivit unui psiholog
Înainte de a înțelege CE trebuie să faceți, este esențial să înțelegeți DE CE copiii devin agresivi acasă, la școală sau cu prietenii lor.
Există multe motive care dezvoltă tensiune, furie și agresivitate și poate nici nu vă așteptați la multe dintre acestea.
Se întâmplă să fie părinți spun: „Sunt foarte dulce cu fiul meu, nu fac nimic extrem, încerc să-l iau în relații bune. În casă nimeni nu lovește, nimeni nu ridică mâinile și totuși el...”
Adesea, când copiii sunt foarte mici și încep să lovească sau să devină nervoși, au exemplul adulților care, fără să-și dea seama, ridică vocea și sperie: "Suficient! Ți-am spus să te oprești. Nu eh! Dă-mi chestiile astea. Destul acum!”. Sau trântesc ușile când sunt supărați, smulg lucruri, trântesc ușile dulapului etc.
Răspunsurile de acest tip, banale și obișnuite, sunt suficiente pentru a genera copilului tensiuni și temeri pe care trebuie neapărat să le elibereze.
Mai ales în copilăria timpurie când copiii nu sunt încă familiarizați cu emoțiile lor și cu capacitatea de a le verbaliza sau de a obține ajutor de la un adult pentru a le gestiona. Ei nu se pot exprima decât prin ceea ce știu, plânsul și corpul.
În momentul de bucurie, liniște și seninătate ei se îmbrățișează, zâmbesc, dansează, dar când corpul este plin de tensiune atunci lovesc, țipă și lovesc.
Copii care sparg totul și își lovesc părinții: iată 5 motive care declanșează agresivitatea1. Se enervează pentru că încă nu își poate exprima problema
Uneori copiii sunt pur și simplu enervați, se irită de atitudinea altui copil, poate le este luată o jucărie pe care o folosesc sau nu vor să se joace cu un prieten insistent... poate că au fost tachinați sau mama și tata nu au înțeles, insistă să nu facă ceva de care este foarte curios...
Copilul se irită, este mic, nu știe încă să-și exprime problema în cuvinte, dificultatea și să ceară ajutor, o face cu corpul, o face cu ceea ce numim „agresivitate”.
Un alt motiv este acumularea de tensiune „oglindă”. Deși pare un concept marțian, copiii într-adevăr absorb din mediul înconjurător.
Dacă mama și tata sunt încordați, sunt stresați, se plâng, se abțin, dar ar abandona totul cu plăcere dacă ar putea...
Dacă încearcă să fie o mască frumoasă de porțelan zâmbitoare, dar înăuntru fierb, sunt o oală sub presiune care este pe cale să explodeze, copilul o simte și absoarbe această tensiune pe care neapărat, mai devreme sau mai târziu, trebuie să o degajeze.
Orice eveniment este suficient, chiar și cel mai neașteptat, pentru a-l face să sară cu un capriciu, o lovitură sau o mușcătură.
Alteori copiii au nevoie să-și apere teritoriul.
Le pasă foarte mult la jocurile lor, le pasă mult la mamă și tata, le pasă mult la spațiile lor care pentru ei sunt o siguranță, o garanție a lumii cu care pot interacționa, a faptului că există, că pot interacționa atingând, experimentând...
În momentul în care simt că dominația lor asupra acestui teritoriu se clatină pentru că cineva intervine, pentru că tata sau mama spun: "Suficient! Acum nu te mai atingi de toate aceste lucruri”, copilul trebuie să se apere sau să-și exprime dezamăgirea.
O cauză paradoxală a agresiunii la copii este lipsa limitelor.
Când un copil simte că se confruntă cu un părinte nesigur, un părinte care nu știe să aleagă, acesta devine confuz.
Copiii au nevoie de multă și multă iubire dar, în același timp, au nevoie și de fermitate, să simtă că au în față un părinte care știe să decidă, care știe să spună nu într-un mod adecvat.
Astăzi, majoritatea adulților sunt fragili.
Nu știm să luăm decizii, nu știm să spunem NU fără furie, fără să țipăm cu echilibru și fermitate, nu știm să nu ne răzgândim.
Adesea, mama și tata deleagă copilului decizia cu privire la alegerile de zi cu zi care sunt responsabilitatea adultului: „Mergem acum? Mergem mai târziu?, Vrei să mănânci? Schimbăm scutecul?, Temele? Le facem acum? Poate ai prefera să mergi mai întâi acolo, poate... dar... nu știu..."
Această formă de nesiguranță este o mare sursă de stres pentru copii.
Au nevoie să simtă toată puterea interioară a părintelui.
Dacă lipsește, se simt destabilizați, speriați și reacționează adesea cu agresivitate.
Se întâmplă adesea să asistăm la copii care devin agresivi sau își cresc agresivitatea atunci când încep grădinița.
Ei trebuie să petreacă opt ore atenți, stând, concentrați, ascultând fără a avea ocazia să se exprime, făcând exerciții poate plictisitoare și repetitive.
Copiii, la un moment dat, simt că trebuie să explodeze, că trebuie să se răzvrătească. Și o fac manifestând un comportament agresiv.
Amintiți-vă: agresivitatea copiilor este o „răzvrătire” care trebuie degajată și salutată.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Potrivit unui sondaj, unul din...
