Vezi versiune Desktop
De la fiică subprotejată la mamă supraprotectoare: 10 semne care îți arată că ai dus protecția prea departe
Mizeria pe care o lasă copiii în urmă poate fi enervantă, dar nu este doar o chestiune de haos vizual: obiectele împrăștiate, precum plușurile sau mașinile de jucărie, pot deveni și ele periculoase.
Totuși, dacă țipetele și pedepsele nu sunt strategii eficiente, cum poate un părinte să-și facă micuțul să-și păstreze camera ordonată?
Psihologul Jacqueline Sperling a încercat să răspundă la vechea întrebare, o îngrijorare a generațiilor de mame și tați disperați, care într-un articol din 2021 publicat pe site-ul Universității Harvard sugeraseră câteva mișcări de luat pentru a-i învăța pe copii să nu transforme casa în un peisaj post-apocaliptic.
Considerațiilor lui Sperling li s-a alăturat apoi psihologul Tamar Chansky, care și-a adăugat contribuția pentru a identifica câțiva pași de urmat atunci când i se cere unui copil să facă ordine în cameră.
Primul sfat al dr. Sperling este de a evita solicitările excesiv de generale și, în schimb, de a formula comenzi precise. Copiii, de fapt, răspund mai bine la instrucțiuni detaliate. În loc să spui „Îngrijește-ți camera”, ar fi mai util să spui „Pune jucăriile de pluș în cutia lor”. Acest lucru face ca sarcina să fie mai clară și mai ușor de înțeles.
După ce dați „comanda”, este important să acordați câteva secunde pentru a permite copiilor să proceseze cererea. Sperling sugerează să numărați mental până la cinci înainte de a aștepta o reacție.
Foto: Freepik@freepik
Dacă după acest timp nu există progrese, consecințele pot fi explicate cu calm: „Dacă nu pui creioanele deoparte, nu vei mai putea colora astăzi.” Este esențial ca aceste consecințe să fie întotdeauna aplicate în mod consecvent și fără furie.
Când copiii urmează instrucțiunile, este important să-i lăudați într-un mod specific și încurajator „Bună treabă! Ai pus foarte bine culorile în sertar.” Această acțiune simplă le întărește comportamentul pozitiv și îi motivează să continue.
În acest sens, totuși, Tamar Chansky subliniază importanța de a nu trata actul de a aranja dezordinea ca pe o pedeapsă. Dacă abordați subiectul într-un mod negativ, copiii vor avea tendința să răspundă și ei negativ.
O alternativă ar putea fi să le oferim copiilor posibilitatea de a alege în sarcinile care trebuie îndeplinite: „Vrei să pui deoparte jucăriile sau să faci ordine în haine?” oferind astfel un sentiment de control.
Chansky și Sperling sunt de acord cu importanța stabilirii așteptărilor realiste. Instruirea unui copil să facă ordine în întreaga cameră - mai ales dacă camera este deosebit de haotică - s-ar putea dovedi a fi o sarcină prea mare, iar cel mic ar risca să se simtă copleșit, ajungând să abandoneze sarcina.
Mult mai bine, totuși, să împărțiți munca în mici operațiuni specifice, de exemplu să cereți să finalizeze o singură activitate la un moment dat, poate deghizându-i în „misiuni” sau „provocări” de finalizat.
În acest fel, atât părinții, cât și copiii vor avea un sentiment de împlinire, în loc să se simtă copleșiți de haos. Și poate chiar și a face ordine în dormitor ar putea deveni un joc distractiv.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
