Această etapă din viața unui copil este caracterizată de numeroase schimbări fizice, emoționale și sociale care pot avea un impact semnificativ asupra comportamentului și stării de bine a copilului. Putem spune că, dacă ești părinte de copil de 12 ani, trebuie să ai răbdarea și cunoștințele necesare să poți administra comportamentul copilului tău în mod eficient și nepericulos pentru acesta. 

”Copilul de 12 ani ma minte”, este afirmația făcută de o mamă pe un grup de socializare. ”A mințit ca merge la un curs și apoi am aflat ca de fapt acel curs nu s-a ținut. Am descoperit în telefonul ei mesaje către o prietena și îi zicea că "idioata nu ma lasă afara" (asta eram eu...) apoi că prietena ei îi dă țigări din acelea cu arome și că de fapt ăsta este scopul întâlnirii lor. Ea a făcut pasiune pentru un băiat, mai mult obsesie cred, dar acesta nu îi dă atenție și o văd ca suferă. Degeaba îi explic că nu am cu cine. Văd că îl deranjează zilnic cu mesaje și apeluri. Nu știu cum sa procedez și ce sa fac. Ea nu știe ca i-am umblat în telefon”, mărturisește mama cerând sfaturi de la specialiștii prezenți în acel grup și de la alți părinți aflați în aceeași situație.

Postarea a fost urmată imediat de comentarii de susținere, dar și de sfaturi oferite de specialiști.

Psiholog Alexandra Tatu: ”Pre-adolescență și adolescență sunt etape cu multe schimbări, atât pentru tineri cât și părinții lor. Cumva a mai auzit în altă parte fraze asemănătoare? Relația cu tatăl cum este? Și dvs ce relație aveți cu el în prezent? Din postare reiese doar implicarea/prezența dvs. Tatăl știe/este și el interesat să ajute și să o înțeleagă? În astfel de situații ambii părinții pot colabora și ajută copilul...când un părinte face totul singur, evident că va fi confuz/agitat și va transmite starea și copilului într-o formă sau altă”.

Psiholog Denisa Elena Zdrobis: ”Văd că deja ai primit răspuns. Aceasta este și recomandarea mea: să lucrezi la relația cu fiica, pt a crea o relație de atașament securizant. Doar în acest fel aceasta te poate urma, cultivând o relație de respect și încredere”.

Participant la discuție: ”Păi, fă activități cu ea. N-o mai critica atâta, că doar copiază, mintea e de copil, mergeți împreună la alte familii. Da, logic că-ți zice așa!!!! Tu cum vorbești cu ea? Ce le spui celorlalți despre ea? Recitește postarea! Sugerez să mergi la psihoterapeut, și să afli cum se vorbește cu copii de 12 ani. Sunt alte generații. Tu ce crezi despre tine?”

Participant la discuție: ”Eu am 2 băieți de 19 și 16 ani. Am fost și sunt pentru ei și mama, dar și prietenă. Vorbim despre orice fără să ne ferim. Atât despre fumat, droguri, prieteni cât și sex. Tinerii au tendința de a se feri de părinți din cauza diferenței de mentalitate, de generații, dar noi, ca părinți, trebuie să ne adaptăm și să ne "coborâm" la mintea lor. Poate cu fetele e mai dificil, dar trebuie să vă vadă că pe o prietenă.Trebuie să fiți mai deschisă cu ea”.

Concluzie

Vârsta de 12 ani este o perioadă de tranziție și de provocări, dar și de oportunități de creștere și dezvoltare. Prin sprijinirea copiilor în gestionarea schimbărilor fizice, emoționale și sociale, părinții pot contribui la dezvoltarea unor tineri puternici, încrezători și rezilienți. Menținerea unei comunicări deschise, oferirea unei structuri clare și susținerea stimei de sine sunt esențiale pentru a naviga cu succes această perioadă critică.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.