Vezi versiune Desktop
„M-am săturat!” Profesoară, mesaj tranșant și greu de ignorat: „Mulți părinți s-au cam spălat pe mâini de propriile atribuții. Opriți-vă!”
E vacanță, dar ghiozdanele nu sunt goale. Pe lângă jucării, pălării și creme cu SPF, în multe familii își face loc și o carte. Nu orice carte! O anume culegere. „Recomandată” de profesorul de la clasă, dar... musai de la editura X.
Pentru că „aceasta este cea mai bună”, „completă”, „adecvată”. Sau, poate, pentru că există un interes direct în promovarea și vânzarea ei?
Acest fenomen, departe de a fi nou, a fost readus în discuție de o postare virală într-un grup de părinți, care a declanșat o avalanșă de mărturii.
Zeci de comentarii vorbesc despre o realitate veche, dar vie: aceea în care educația se intersectează cu vânzările, iar „recomandările” par, uneori, comenzi directe.
SURSA FOTO: freepik.com @marinesea
În aparență, totul pornește de la o intenție bună: profesorul vrea ce e mai bun pentru copii. Și, poate, chiar a testat culegerea respectivă, a văzut rezultate, i-a plăcut structura.
Dar ce se întâmplă când recomandarea nu lasă loc de alegere? Când părinții simt presiunea de a cumpăra doar de la o anumită editură, iar celelalte variante sunt considerate „sub nivel”?
Un părinte povestește: „Da, copiilor li s-a recomandat o anumită culegere pe care să o lucreze în vacanță. Dar nu cred că profesorul are vreun interes legat de creșterea vânzărilor unei anumite edituri, ci chiar consideră că acea culegere este cea mai completă și potrivită pentru copii”.
Un altul nuanțează: „Da, funcționează și acum această practică în cadrul instituțiilor educaționale prin intermediul unor cadre didactice cu funcție informală de agent vânzări”.
Realitatea din teren arată că, în unele cazuri, un profesor care predă la mai multe clase, eventual pe mai mulți ani, poate „recomanda” aceleași auxiliare pentru sute de copii.
Rezultatul?
Sute de exemplare vândute rapid, într-un sistem în care profesorul este, de facto, un canal de distribuție.
„Un profesor descurcăreț, transformat în agent undercover de vânzări, poate vinde sute de exemplare rapid dacă predă la un număr mare de clase. Evident, sub masca binelui elevului”, spune un părinte.
„Bineînțeles! Cărțile de gramatică de la engleză, la geografie un alt caiet special, culegerile de mate tot de la o anumită editură și tot așa. Cred că povestea cu auxiliarele nu se va termina în vecii vecilor, așa cum nu se va termina nici cu meditațiile. Ăsta e sistemul eșuat de învățământ într-un stat eșuat”, completează o mămică.
Nu toți părinții acceptă aceste recomandări ca litera legii. Unii aleg să descarce materialele în format PDF sau să le acceseze online, alții caută alternative de calitate.
Alții resping din start ideea de a impune copilului o culegere în vacanță, mai ales una „cu dedicație”.
„La noi nu a existat niciodată, din fericire. Nici în primară, nici în gimnaziu. Au existat doar liste cu titluri și autori. Treaba fiecăruia de unde și le procură. Noi, de exemplu, 99% dintre ele le procurăm electronic, le citește pe tabletă/telefon/calculator”, susține un părinte.
SURSA FOTO: freepik.com @user34247930
Nu toți părinții văd un interes ascuns în spatele acestor recomandări. Mulți spun că este nevoie de ghidare, mai ales într-o piață unde unele auxiliare sunt foarte bune, iar altele pur și simplu maculatură.
„Nu cred că este vorba despre interes financiar! Există, într-adevăr, auxiliare foarte bune și unele ‘maculatură’! Și trebuie adaptate la nivelul clasei și al copilului. Așteptările diferă: elevii olimpici nu trebuie să piardă timpul cu auxiliare sub nivelul lor de pregătire”.
Totuși, mesajul se complică în momentul în care părinții simt că nu au de ales, iar „recomandarea” devine normă.
În spatele acestor experiențe punctuale se întrevede o problemă mai mare: lipsa unui sistem educațional coerent, care să reglementeze clar utilizarea auxiliarelor și să evite abuzurile de poziție.
„Grav e că de 35 de ani forurile de conducere sunt formate din ‘Abramburici’, iar rezultatul este procentul mare de analfabetism funcțional. Adică ‘proști cu diplome’, ca să nu ne mai formalizăm atâta!”
„Da. Nimic schimbat...”
Recomandarea unui auxiliar nu este, în sine, o problemă. E firesc ca profesorii să folosească instrumente testate și să aibă preferințe.
Problema apare când aceste recomandări devin presiuni, când editura „potrivită” este mereu aceeași și când părinții nu mai simt că au libertate de alegere.
Iar într-un sistem educațional și așa sufocat de inechități, presiunea cumpărării unei cărți „obligatorii” în vacanță e încă un pas spre comercializarea educației, în locul democratizării ei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Sindicatele din Educație FSLI, SPIRU HARET și Alma...
