Foto: Freepik @freepik

Oana Moraru, expert în educație, oferă o perspectivă valoroasă despre cum putem ajuta copiii în acest proces.

Importanța sprijinului parental

Mulți copii se confruntă cu dificultăți în realizarea temelor, iar atunci când spun că nu pot să le facă, ei semnalează de fapt nevoia de ajutor. Oana Moraru subliniază că nu doar soluționarea exercițiilor este importantă, ci și modul în care părintele își arată disponibilitatea și atitudinea față de sarcina copilului.

”Toți copiii când spun că nu pot să-și facă temele, au nevoie de ajutor. Ce e important, și am mai spus-o, când stăm lângă copiii noștri să-și facă temele, nu e propriu zis soluția găsită de noi împreună cu ei pe exercițiile și cerințele de acolo.

E și aia importantă, dar aia se lăză în timp. Ce e important e cum arătăm noi copiilor prin poziția corpului nostru, prin atitudinea, prin disponibilitatea noastră, ce înseamnă să te ocupi de o treabă. Treaba copilului e această temă. Așa e în societatea românească. Trebuie să o facem. Chiar dacă nu ne convine, chiar dacă nu ne place. Și felul în care părintele se așează lângă copilul și îi gestionează și îl liniștește: Iată cât timp avem, iată câtă temă. Uite, mami, uite aici e un pic mai tehnică. Prin asta o să zbori că e ușoară. Hai, lăsăm exercițiile astea un pic la final”, a sfătuit Oana Moraru.

Foto: Oana Moraru. Sursa: Captură video YouTube  ZUnivers Podcasts

Managementul emoțional al temelor

Atitudinea părinților față de temele copiilor poate modela felul în care cei mici gestionează stresul și dificultățile în viață. 

”Prin felul în care îi liniștim că totul e gestionabil, le programăm mintea lor pe tiparul acesta al dialogului intern: Hei, eu când am o problemă în viață, dacă o desfac în bucățele mici și aloc atenția aici și aici și aici, e totul până la urmă gestionabil. 

Toți profesorii au cerințele lor. Nu ne ambalăm și noi. Ne amintim. E normal. Copilul încă n-a intrat în ritm. N-a învățat să jongleze cu toate bilele astea. La un moment dat o să jongleze. Dar nu mă îmbășic și eu ca părinte, nu mă agit, nu intru, nu rezonez cu emoțiile lui de copil care n-a fost obișnuit ca mine să urce mai mulți munți și să coboare mai multe văi și arăt că totul e gestionabil. Chiar și dacă le-am descoperit duminică seara: Ok. Pe asta nu le facem.

Felul în care obișnuim pe copii de mici cu ideea de provocare lucruri multe și grele de făcut îi duce mai departe în viață felul ăsta al nostru de a gestiona crizele.

Sursa: Freepik@ksandrphoto

Astea-s crizele. E managementul crizelor. Tema poate să reprezintă o criză. Fie pentru că copilul n-a înțeles, fie că n-are chef, fie că știe că nu poate să stea în atenție, fie că știe că mama sau tata îl judecă că nu poate. Fie că simte că părinții au prea de vreme așteptarea că el să devină independent”, a mai declarat expertul în educație, Oana Moraru.

Parteneriatul părinte-copil în realizarea temelor

Un alt aspect esențial este modul în care părintele se implică activ în realizarea temelor fără a deveni autoritar sau critic. Este important ca părintele să fie un mentor, un antrenor și un partener de învățare, în loc să adopte o poziție de control sau de judecată.

”Dacă devii mentor, antrenor, prieten, partener de teme, el învață din stilul tău de lucru alături de el cât are nevoie să învețe. 

Deci visul nostru, să ne vedem copiii că lucrează temele liniștit singuri, că e treaba lor și noi uitându-ne la un serial sau bând un ceai în bucătărie, este o iluzie. Întâi construim puterea copilului de a deveni autonom cu muncă cot la cot fără să ne fie teamă că îi formăm dependențe de noi, fără să facem tu te vino hai că nu mai poți, dar ți-am zis copile că și asta te oprește”, a spus Oana Moraru în podcastul Părinți CuMinți.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.