Cum să ajuți un copil cu atac de panică: 6 pași salvatori
Data publicării:
Atacurile de panică pot fi foarte înfricoșătoare, mai ales la copiii foarte mici, dar pot fi oprite cu terapie. Este important ca copilul să fie conștient de faptul că atacul de panică nu va provoca niciun rău real și că, în cele din urmă, va trece, chiar dacă poate să nu pară așa în timp ce se întâmplă.

Ce este un atac de panică?

Un atac de panică este un episod brusc și intens de frică sau anxietate, care este copleșitor și adesea însoțit de simptome fizice severe.

Aceste episoade pot apărea fără un motiv evident și, de obicei, durează între 5 și 30 de minute, deși efectele secundare pot persista mai mult timp.

Apare de obicei atunci când o persoană experimentează o stare de suferință în legătură cu ceva ce se întâmplă în viața sa sau când a trecut printr-o experiență deosebit de dificilă sau stresantă.

Mulți copii experimentează un sentiment de teroare în timpul atacului, ca și cum ceva foarte rău ar fi pe cale să se întâmple. Aceste simptome pot apărea chiar dacă nu există un pericol real.

Ce declanșează un atac de panică?

Nu este întotdeauna clar ce declanșează atacurile de panică la copii sau adulți. Știm doar că a fi anxios sau a avea o experiență deosebit de dificilă și stresantă poate declanșa un atac de panică. Situațiile tipice includ:

- Anxietate cauzată de experiențele dificile la școală

- Stresul legat de examene, prietenii sau relații emoționale

- Moartea unei persoane dragi

- Situații traumatizante precum abuzul sau abandonul

- Experiențe violente

Atacurile de panică încep de obicei în adolescență, deși pot începe și în copilărie. 

Ce simte un copil în pragul unui atac de panică

Când un copil se confruntă cu un atac de panică, el sau ea simte că nu mai deține controlul asupra a ceea ce se întâmplă în jurul său și simte teroare față de un pericol fizic iminent sau chiar crede că va muri.

Adolescenții pot recurge la consumul de alcool și droguri pentru a-și reduce nivelul de anxietate. Dacă sunt lăsate nerecunoscute și tratate, atacurile de panică pot provoca complicații grave de dezvoltare, cum ar fi depresia și comportamentul suicidar.

Principalele senzații sunt:

- Dificultăți de respirație

- Amețeli sau senzație de leșin

- Percepție mai intensă a luminilor

- Bătăi rapide ale inimii,

- Transpirație abundentă

- Tremur

- Ochi înlăcrimați și plâns de necontrolat

- Paralizie sau senzația de a nu se putea mișca

- Crampe de stomac sau greață.

Cum să ajuți un copil cu atac de panică

Potrivit Unicef, primul lucru pe care ar trebui să îl faceți este să vă întrebați copilul cum se simte și ce îl face să fie anxios sau stresat și dacă situații sau locuri pe care le percepe ca fiind periculoase? Această conștientizare îl poate ajuta să dezvolte o strategie pentru a face față acestor situații. 
2. Cum să aju... (atac-de-panica-la-copii_15155100.jpg)

Foto: Racool_studio Freepick

1. Păstrează-ți calmul

Copiii pot prelua semnalele emoționale de la adulți. Dacă rămâi calm și liniștit, îi vei transmite copilului că situația este sub control. Vorbește cu o voce blândă și liniștitoare. Asigură-l că ești acolo pentru a-l ajuta și că este în siguranță.

2. Ghidează-l prin respirație

Încurajează copilul să respire adânc și lent. Poți face acest lucru împreună cu el, inspirând adânc pe nas, ținând respirația pentru câteva secunde și expirând încet pe gură. Repetă acest lucru până când respirația copilului se normalizează.

Respirația profundă ajută la calmarea sistemului nervos și la reducerea simptomelor fizice ale panicii, cum ar fi bătăile rapide ale inimii.

3. Focalizează-l pe momentul prezent

Poți folosi tehnici de împământare pentru a-l ajuta pe copil să se concentreze pe realitatea din jurul său. De exemplu, cere-i să identifice 5 lucruri pe care le poate vedea, 4 lucruri pe care le poate atinge, 3 lucruri pe care le poate auzi, 2 lucruri pe care le poate mirosi și 1 lucru pe care îl poate gusta.

4. Distragerea atenției

Îndreaptă atenția copilului către ceva familiar și reconfortant, cum ar fi o jucărie preferată sau un loc sigur din casă.

5. Validează-i sentimentele

Spune-i copilului că ceea ce simte este real și că este în regulă să se simtă speriat. De exemplu, poți spune: „Știu că te simți foarte speriat acum, dar trece... și sunt aici cu tine.”

6. Oferă sprijin după episod

După ce atacul de panică a trecut, discutați despre ce s-a întâmplat. Ascultă-l și încurajează-l să-și exprime sentimentele.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Elena Didila
Categorie: Metode si tehnici

Articole similare

Vârsta la care se poate identifica ce talent are un copil

Identificarea talentului unui copil este una dintre...



Cele mai noi articole

Vârsta la care se poate identifica ce talent are un copil

Identificarea talentului unui copil este una dintre...


Top citite
Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine” / FOTO: freepik.com @Petro Seniv 888

Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine”

Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!” / FOTO: freepik.com @kegfire5

Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!”

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent” / FOTO: Instagram@BiancaAndreica

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica: „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent”

Copii machiavelici. Studiu internațional revoluționar despre cum această atitudine începe să se formeze încă din școala primară: „Unii dintre ei au un deficit neurologic” / FOTO: freepik.com @yakobchuk

Copii machiavelici. Studiu internațional revoluționar despre cum această atitudine începe să se formeze încă din școala primară: „Unii dintre ei au un deficit neurologic”

pixel