Din fericire, în zilele noastre, în multe contexte, dizabilitatea nu mai este un tabu și este important să vorbim despre asta chiar și celor foarte tineri.

Copiii, de fapt, observă foarte bine dacă unii dintre colegii lor se luptă mai mult cu mișcările lor, sau se comportă într-un mod „neobișnuit”. Dar asta nu înseamnă că judecă, pur și simplu se întreabă de ce. Din partea părinților și a profesorilor, trebuie să existe o mare sinceritate în abordarea subiectului și nu trebuie să negăm dovezile spunând că acel copil este la fel cu ei. Are aceleași drepturi, sigur, dar e diferit. Veți observa simplitatea surprinzătoare cu care copiii sunt capabili să înțeleagă și să accepte diversitatea.

Cu cei mici, este important să folosiți un limbaj ușor de înțeles, care să nu sperie și să nu îndepărteze subiectul: idealul este să vorbiți despre asta în mod firesc începând cu întrebările lor.

Faceți liber curiozităților lor și transmiteți mesajul că este normal să observe handicapul și să întrebe de ce. Amintiți-vă că un copil cere ceva doar atunci când se simte pregătit să înțeleagă.

Într-o clasă în care există un copil cu dizabilități, este important să discutăm cu toți elevii, explicând limitele și potențialul partenerului cu nevoi speciale, făcându-l protagonist în descrierea și împărtășirea dizabilității sale cu colegii și prietenii. Toate acestea pot crea armonie între grupul de colegi și, de asemenea, pot preveni orice formă de agresiune.

De asemenea, trebuie amintit că copiii sunt curioși și odată ce dorința lor de a cunoaște le-a fost satisfăcută, vor fi primii care vor găsi strategii de joacă și comunicare împreună.

O greșeală pe care unii părinți o fac este să fie supraprotectivi și să-și împiedice copilul să cunoască diversitatea. În schimb, este de dorit ca părinții să-și lase copiii liberi să întâmpine dificultățile vieții , cum ar fi diversitatea și dizabilitățile.

Pentru a încheia reflecțiile și sfaturile cu privire la modul de abordare a problemei dizabilităților cu cei mici, cred că pentru noi, adulții, este important să ne întrebăm cum abordăm dizabilitatea în primul rând și oportunitatea de a aborda această problemă cu copiii este o oportunitate excelentă să o compari cu propria ta viziune.

De fapt, amintiți-vă că copiii învață multe din comportamentul nostru, care servește drept model și felul în care ne comportăm în fața dizabilităților, conversațiile pe care le avem în prezența lor – chiar și atunci când nu le adresăm direct – contează mai mult decât oricare explicație.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.