Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Toți copiii, indiferent de cultura sau mediul în care cresc, au dreptul să simtă că sunt importanți. Fiecare voce are valoarea sa și merită să fie auzită și înțeleasă. Validarea emoțională nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu toate sentimentele și părerea cuiva, ci că suntem dispuși să le recunoaștem și să le acceptăm ca parte a experienței lor.
Atunci când validarea emoțională este făcută corect, aceasta are un impact extraordinar asupra dezvoltării emoționale a copilului. Ea le permite să-și exprime liber sentimentele, fără frică de respingere sau judecată. Copiii învață că au dreptul să-și exprime emoțiile și că acestea sunt valide. Acest lucru le oferă o mai mare încredere în sine și o înțelegere mai profundă a propriei identități.
Validarea emoțională este un act profund uman, care implică acordarea atenției și acceptarea faptului că fiecare individ are dreptul să-și exprime sentimentele, chiar și atunci când acestea sunt negative. Este un gest de respect și înțelegere față de cei din jurul nostru, în ciuda diferențelor noastre de perspectivă sau opinii.
Atunci când validăm emoțiile cuiva, ne asigurăm că îl ascultăm cu atenție și fără să-l ignorăm, respingem sau judecăm. Chiar dacă nu suntem de acord cu modul în care răspund emoțional, ne străduim să le recunoaștem importanța și să le acceptăm ca parte integrantă a experienței lor interne.
Validarea emoțională este deosebit de valoroasă în relațiile parentale și în interacțiunile umane în general. Atunci când validăm un copil, îi transmitem un mesaj clar că sentimentele, gândurile și experiențele sale interioare sunt reale și importante. Ne angajăm să îl înțelegem și să-l susținem în procesul său de creștere și dezvoltare.
SURSA FOTO: freepik.com
Validarea emoțională joacă un rol crucial în dezvoltarea copiilor.
Atașament sigur. În perioada copilăriei timpurii, părinții care practică validarea emoțională construiesc o legătură emoțională puternică cu copiii lor. Prin permisiunea acordată copiilor de a-și exprima emoțiile intense, aceștia dezvoltă un sentiment de siguranță. Ei se simt confortabil să fie deschiși și sinceri în prezența figurii de atașament. Totodată, învață cum să-și dezvolte compasiunea față de sine, ceea ce este asociat cu atașamentul sigur.
Reglarea emoțională. Copiii validați învață să înțeleagă și să-și regleze propriile emoții cu sprijinul părinților. Prin învățarea cum să facă față experiențelor emoționale, aceștia dobândesc abilități esențiale pentru reglarea emoțională. Pe de altă parte, invalidarea emoțională poate contribui la dificultăți în reglarea emoțiilor.
Sănătate mintală. Copiii care beneficiază de validare emoțională experimentează o creștere a stimei de sine. Ei dezvoltă o identitate sănătoasă și, în general, prezintă o sănătate mintală mai bună. În contrast, invalidarea emoțională în copilărie poate favoriza apariția unor afecțiuni precum tulburarea de personalitate limită (BPD) sau tulburarea de stres posttraumatic (PTSD).
SURSA FOTO: freepik.com
Validarea emoțiilor copilului poate fi utilizată atunci când acesta experimentează sentimente negative sau când manifestă furie. Este una dintre cele mai eficiente modalități de a calma un copil în astfel de situații.
Cu toate acestea, validarea eficientă poate fi o abilitate dificilă de dobândit. Când părinții validează emoțiile copilului, este important să evite căderea în vechile obiceiuri și să abordeze situația cu sensibilitate.
Iată trei pași pentru a valida sentimentele negative ale unui copil fără a fi de acord cu acestea:
Nu ignorați sau evitați să vedeți când un copil este supărat. În schimb, confirmați că sunteți conștient de emoțiile negative ale copilului.
„Am observat că ai căzut atunci când ai încercat să mă ajungi din urmă.”
„Am remarcat că ai pierdut jocul și pot înțelege că te simți dezamăgit.”
„Am observat că sora ta te-a ignorat când ai încercat să vorbești cu ea.”
Recunoașteți sentimentele copilului și încercați să înțelegeți de unde provin acestea.
Dacă copilul este capabil să comunice verbal, folosiți ascultarea empatică sau ascultarea activă pentru a-i permite să-și exprime emoțiile. Dacă copilul este prea mic sau prea supărat pentru a-și verbaliza sentimentele, încurajați-l să numească emoțiile.
„Pot înțelege că ești foarte supărat pentru că nu te-am așteptat.”
„Pare foarte nedrept pentru că te-ai descurcat atât de bine în joc.”
Aici se află un pas crucial în care mulți părinți pot să greșească. Deși mulți părinți înțeleg conceptul de validare emoțională, s-ar putea să nu reușească să calmeze un copil supărat deoarece nu acordă atenție acestui pas.
Mulți părinți pot încerca să explice de ce copilul nu ar trebui să se simtă așa sau să ofere sfaturi nesolicitate despre cum ar trebui să se simtă sau să acționeze în schimb.
Însă această abordare implicită invalidează sentimentele copilului și anulează tot ce s-a construit în pașii 1 și 2.
În acest moment, nu este nevoie să spuneți nimic altceva. Pur și simplu fiți alături de copil și exprimați empatie și acceptare prin expresia facială sau limbajul corpului.
Dacă doriți să îi învățați să „gândească diferit” sau să vadă lucrurile dintr-o perspectivă diferită, puteți face acest lucru mai târziu. Acum nu este momentul potrivit pentru asta.
Acesta este un moment în care copilul dumneavoastră poate să-și înțeleagă sentimentele, să le accepte și să-și dezvolte strategii de reglare a emoțiilor, nu un moment pentru prelegeri sau sfaturi.
Fiind un martor empatic al emoțiilor copilului, îi arătați că sunteți prezent și dispus să îl înțelegeți fără a-i judeca sau respinge sentimentele. Aceasta îi oferă un spațiu sigur în care să exploreze și să-și regleze emoțiile într-un mod sănătos și autonom.
SURSA FOTO: freepik.com
„Înțeleg de ce ești supărat.”
„Trebuie să fie greu pentru tine.”
„Ce nepoliticos a fost!”
„Înțeleg că asta trebuie să fie frustrant.”
„E o situație foarte tristă.”
„Pare o zi proastă pentru tine.”
„Spune-mi ce s-a întâmplat.”
„Are sens să te simți supărat/a.”
„Înțeleg că asta înseamnă mult pentru tine.”
„Știu că doare tare. Vrei o îmbrățișare?”
„M-aș simți la fel în situația ta.”
„Ce au spus a fost cu adevărat rău.”
„Ai vrut să ajuți, dar nu ți-ai dat seama că nu erau deschiși la asta.”
„Și eu m-aș simți la fel în locul tău.”
„Ceea ce simți este complet normal.”
„Sentimentele tale sunt corecte.”
„Nu există sentimente greșite.”
„Nu ai nevoie de permisiunea lor pentru a simți așa.”
„Îmi pare rău că te-am rănit!”
„Este normal să te simți așa.”
„A fost o cădere urâtă. Mă bucur că ești bine!”
„Îți mulțumesc că mi-ai împărtășit sentimentele!”
„Îmi pare foarte rău!”
„Are sens să te simți atacat/ă.”
„Sunt de acord că a fost greșit din partea lor.”
„Nu pot să cred că au făcut asta.”
„ E minunat că ai rămas ferm/fermă în decizia ta.”
„Ai fost atât de curajos/curajoasă!”
„Ai perseverat!”
„Am observat că ești foarte calm/liniștit/liniștită în mijlocul întregului haos.”
„E în regulă să plângi. Nu trebuie să-ți fie rușine pentru asta.”
„Nu este greșit să te simți așa.”
„Te doare tare, așa-i?”
Aceste exemple de afirmații de validare emoțională pot fi folosite pentru a exprima empatie și acceptare față de sentimentele copilului, creând astfel un spațiu sigur și înțelegător pentru dezvoltarea sănătoasă a emoțiilor și creșterea stimei de sine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Indiferent dacă este mic sau...
